Am fost la Marea Adunare Centenară de la Chişinău şi nu am văzut prea multe schimbări faţă de călătoriile mele anterioare din capitala Moldovei de peste Prut. Am dat peste aceeaşi tineri dinamici şi intelectuali care sunt, dacă nu unionişti, măcar pro-U.E. şi, pe partea cealaltă, oameni săriţi de 50 de ani care pun botul la aiurelile lui Igor Dodon cu „piediraştii ioropieni”, „faşâştii români”, „jandarii care au torturat bunienii”. Am încasat iar răcnete de babe isterice care pretindeau că ne înjură în numele poporului. Mi s-a părut că în doi ani, cât a trecut de la ultima mea vizită la Chişinău nu s-a schimbat nimic semnificativ într-un sens sau altul.
Singura noutate pe care am putut s-o remarc în peisaj a fost prezenţa excesivă a lui Traian Băsescu. Că domnul ex-prezident e unionist, e un lucru absolut lăudabil. Faptul că joacă un fel de rol de Traian I Întregitorul poate genera însă nişte probleme. A făcut în Basarabia un partid, Partidul Unităţii Naţionale, care a început să fie destul de vizibil şi vocal. Cu toate astea, sondajele nu-l dau ca şi cum ar putea să treacă pragul electoral la alegerile parlamentare care vor avea loc la sfârşitul anului 2018 sau la începutul lui 2019, el zbătându-se undeva sub 1% din intenţia de vot. În cazul acesta, o creştere uşoară a PUN nu va face decât să fure din voturile Partidului Acţiune şi Solidaritate, Platformei DA sau ale Partidului Democrat, forţe considerate pro europene care au şanse mari să ajungă în parlament. Cum Partidul Socialiştilor, al lui Dodon, nu prea are concurenţă pe zona stângii rusofile, o divizare şi o pierdere a „voturilor bune” nu mi se pare o idee prea fericită.
Mi s-a părut absolut aiurea că politicienii partidelor mari de la Bucureşti l-au pus în evidenţă, prin propria lor absenţă, pe Traian Băsescu. Habar n-am ce a fost în capul lui Ludovic Orban, care iniţial a anunţat că vine în Piaţa Marii Adunări Naţionale iar apoi a dispărut în ceaţă. Despre pesedişti nu mai vorbesc, s-au apucat să trimită la Chişinău oameni de mâna a doua spre a treia, de tipului libidinosului Şerban Nicolae sau expiratului Titi Corlăţean. Ăla micu de la USR, Dan Barna, a fost în piaţă dar cuvântat fără zvâc.
Prin pasivitatea majorităţii politicienilor importanţi de la Bucureşti, care n-au catadicsit să apară la Chişinău la centenarul unirii Basarabiei, Băsescu s-a reinventat drept catalizator al mişcării unioniste, iar marea adunare a părut parţial un miting de partid transfrontalier, PUN-PMP. Nu am habar dacă neliniştitul marinar o să poată să facă paşi concreţi în direcţia unirii. Dacă e aşa eu personal i-aş ierta multe păcate. Totuşi, am senzaţia că s-ar putea mai mult să încurce nişte treburi.
Istorii încâlcite 