Lună: Februarie 2017

Se face primăvară cu un Chirica?

 

Dragnea nu și-a permis să-l dea afară printr-un simplu șut în cur pe Mihai Chirica din PSD. Asta ar fi însemnat că ”victima” și-ar fi păstrat bine merci funcția de primar și ar fi putut să migreze unde vor mușchii lui moldovenești. Așa, posesorul de mustață și-a șoptit în barba rasă că poate încerca, suspendându-l pe om din funcțiile de partid să limiteze dezastrul de la PSD Iași provocat de un eventual divorț rapid de primar.  Pun pariu că și la organizația județeană și la aia municipală va numi rapid, interimar, doi parlamentari până acum apropiați de Chirica, pe care va încerca să-i întoarcă.

De acum încolo miros că jocul se va muta în curtea de la Focșani a lui Marian Oprișan. Nemulțumit de reprezentarea clientelei sale în guvern, vrâncioiul ăsta are și oarece frustrări personale. El slugărește PSD în chip de baron din vremuri imemoriale. I se pare nedrept ca un șef local exact ca el, ajuns în partid mai târziu să se ungă dictator mai ceva decât Năstase în vremurile bune. Dacă stăm să ne gândim, Oprișan seamănă caracteriologic, ba chiar și vag fizic cu repauzatul Gabi Oprea. Nu m-aș mira să ajungă la concluzia că ”interesul național” îi cere să rupă căruța lui Dragnea. Ca și Chirica, ține sub control câțiva parlamentari și ar putea să mai convingă niște lume să plece. Din informațiile mele, are influență și la PSD Vaslui.

În toată ecuația asta e și Ponta cu ceva cetățeni loiali. În cazul în care moldovenii vor pune presiune pe Dragnea, copilotul s-ar putea să învie și să aibă pretenții la funcții în partid și executiv, ca să nu facă și el un salt spectaculos în afară.

Până aici, asta e, au mai fost ieșiri și sciziuni în PSD. Mai interesant e cum vor reacționa USR și PNL în cazul unei reformulări a majorității parlamentare cu UNPR rediviva. Va juca hora unirii Nicușor Dan cu Oprișan și baronetul Buzatu din Vaslui care-i făcea pe manifestanții din Piața Victoriei ”răgălii”? Despre sărmanii liberali, care au ajuns ca partid să semene cu o muscă fără cap, nu-mi vine să zic nimic…

Una peste-alta, nu cred că se va face primăvară cu Chirica și oamenii din spatele lui, dar poate se va face cu ei ceva mai spre vară, prin mai-iunie.

Anunțuri

Marșul asupra Bucureștiului

Liviu Dragnea, în înțelepciunea-i nemărginită, se crede probabil vreo clonă a lui Benitto Mussolini. Strategia luni și a PSD din ultimele zile seamănă ca două picături de zeamă de varză cu aia a fasciștilor italieni din 1922. Atunci, într-o țară zguduită de proteste și greve, șmecherul care a ajuns în cele din urmă atârnat de poarta unui garaj din Milano a stârnit mai multe manifestații în diverse orașe și zone, care au culminat, în octombrie, cu ”Marșul asupra Romei”. El a reușit să-i convingă pe rege și pe unii burghezi că domină strada și că o să facă ordine. Ăia i-au dat puterea.

La noi, PSD a început cu adunări mari, cu voie de la primărie (deh, sunt legaliști și disciplinați, nu ca hipsterii de la Victoriei) la Caransebeș și la Pitești. M-am uitat la oamenii școși de ciracii lui Dragnea în stradă. Mulți dintre ei păreau aduși, pe bază de liste, de primarii PSD de prin comune. Am mai văzut mofluji, naționaliști tembeli care vor să-l dea jos pe neamț, conspiraționiști care sunt convinși că Iohannis și serviciile au dat foc la Colectiv și la Bamboo, pensionari plictisiți care vor să socializeze. Aștia delirau pe fond sonor de ”Cenaclul Flacăra” împotriva ocultei mondiale care vrea să pârjolească patria. Din câte am înțeles, iarmaroacele astea socialiste vor culmina undeva în martie cu o mare reuniune a forțelor la București. E clar că Dragnea vrea încet-încet să arate că ”forța străzii” și ”România profundă” îi aparțin și să dea o lovitură de imagine în afară. Sunt curios însă ce va face după marea chestie din București, unde, sper, nu vor ieși violențe. O să reinventeze Ordonanța 13 sau o să se proclame ”Duce”? Dacă e așa, o să fie, după o expresie care nu-mi aparține, ”Duce de râpă”.

O ipoteză senzaţională: A avut mareşalul Antonescu fraţi vitregi evrei?

ion_antonescu

 

 

Relativ puţină lume s-a ocupat de copilăria şi adolescenţa mareşalului Ion Antonescu. Acum câtva timp am făcut o descoperire cu potenţial extraordinar într-un dosar aflat în custodia Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. Lucram la TVR şi voiam să fac un film despre asta. Cum între timp relaţia mea cu instituţia respectivă a încetat şi nu am mai avut resurse, din păcate, trebuie să mă bazez pe o simplă supoziţie, e adevărat, plauzibilă. Sper ca la un moment dat eu sau altcineva să ducă investigaţia respectivă la capăt.

„Mai mult, a avut copii, astfel că are fraţi evrei”

Totul a început când m-am apucat să citesc dosarele denumite „Problema 23 August 1944”, întocmite de Securitate şi aflate în custodia CNSAS. Practic, securiştii se apucaseră să interogheze la începutul anilor 60 ai secolului trecut actorii aflaţi încă în viaţă care aveau vreo legătură cu debarcarea mareşalului Ion Antonescu. În volumul numărul 12(http://www.cnsas.ro/documente/23_aug_1944/P%20010933_012.pdf), se află şi o lungă declaraţie dată de fostul ministru liberal tătărescian Alexandru Alexandrini. Acesta a deţinut în guvernul Groza, între 1945 şi 1947, portofoliul finanţelor. El nu a fost implicat direct în lovitura de la 23 August, dar, arestat, s-a aflat în aceeaşi celulă cu mai mulţi demnitari ai cabinetului Antonescu. Printre altele, a stat izolat mai multe luni numai împreună cu generalul Constantin Pantazi, ministru al apărării între 1942 şi 1944 şi unul dintre ofiţerii foarte apropiaţi de mareşal. Iată ce declară Alexandrini la pagina 193 a documentului:

„Mareşalul Antonescu fusese crescut de bunica sa, mama tatălui său, întrucât părinţii săi se despărţiseră şi se recăsătoriseră. El nu a voit să mai vadă niciodată pe tatăl său. Generalul Pantazi mi-a povestit că trecând într-o zi cu el cu automobilul printr-o comună, mareşalul i-a spus că acolo e mormântul tatălui său. Pantazi i-a propus să meargă să-l vadă, dar Antonescu i-a răspuns că nu merge şi nu a fost niciodată, nici la înmormântarea sa, fiindcă tatăl său i-a făcut ruşinea şi s-a recăsătorit cu o evreică. Mai mult, a avut şi copii cu ea, astfel că are fraţi evrei, pe care de altfel nu i-a văzut niciodată.”

Cine a fost Antonescu senior

Cu sprijinul prietenului meu Lucian Drăghici am reuşit să fac rost de o „mapă profesională” a lui Ioan Antonescu, tatăl mareşalului, pe care o redau aici:

Căpitan (r) Ioan Antonescu fişă biografică

Date de stare civìlã S-a născut la 29 iunie 1853 în Bucureşti, în mahalaua Delea Nouă. Fiul lui Anton Vasiliu şi al Sultanei. Căsătorit la 28 ianuarie 1879, la Piteşti, cu Chirichiţa Dobrian :

Cariera militară:  a) – 6 iulie 1870, încorporat cu gradul de soldat la Regimentul 1 Artilerie; – 8 aprilie 1871, înaintat Ia gradul de brigadier; – 1 ianuarie 1872, avansat la gradul de sergent; – 15 august 1873, înaintat la gradul de sergent-major. b) – 1 octombrie 1874, sublocotenent la Regimentul 1 Roşiori (garnizoana Bucureşti); – 16 ianuarie 1879, mutat la Regimentul 2 Călăraşi (Piteşti); – 8 aprilie 1881, avansat la gradul de locotenent; – 15 octombrie 1884, mutat la Regimentul 10 Călăraşi (Giurgiu); – 16 septembrie 1886, mutat la Escadronul 1 Călăraşi al Diviziei Active din Dobrogea (Constanţa); – 16 aprilie 1889, avansat la gradul de căpitan; – 1 aprilie 1893, mutat la Regimentul 1 Roşiori (în garnizoana Bucureşti; ulterior, în anul 1895, regimentul este mutat la Tecuci); – 1 aprilie 1896, mutat la Regimentul 6 Roşiori (Galaţi); – 1 octombrie 1899, demisionat din armată şi trecut în miliţii la Corpul III Armatã (Galaţi). c) – 30 martie 1900, trecut ca ofiţer de rezervã la Regimentul 6 Roşiori; – 1 iulie 1900, mutat, ca ofiţer de rezervã, la Divizia a V-a.

A participant la Războiul de Independenţă ,,ca ofiţer contabil la partea activã, şi prin zelul şi activitatea sa a adus servicii remarcabile” (notare din ianuarie 1878).

Decoraţii: Crucea Trecerii Dunării; Medalia ,,Apărătorii Independenţei”; Ordinul Stanislav, clasa a III-a (Rusia) Medalia Comemorativă Rusă

După cum se vede, era un ofiţer de intendenţă fără studii militare, el pornise de la gradul de soldat şi ajunsese la cel de căpitan, în cele din urmă. Unele surse memorialistice spun că i-ar cam fi plăcut jocurile de noroc, femeile şi băutura. Mareşalul Ion Antonescu s-a născut pe 2 (stil vechi)-14 (stil nou) iunie 1882 la Piteşti. Despărţirea părinţilor lui s-a petrecut după toate probabilităţile, undeva în jurul anului 1890. Mai mulţi biografi ai mareşalului spun că tatăl acestuia s-ar fi recăsătorit cu o evreică numită Frieda Cuperman (uneori grafiat Kuppermann). Cât timp lucram la TVR am verificat la Arhivele Statului din Galaţi dacă a fost contractată vreo căsătorie între Ioan Antonescu şi Frieda Cuperman acolo şi dacă au rezultat copii. Nu s-a găsit nimic. Am tras concluzia că potenţialele acte s-ar putea afla la Constanţa,  Bucureşti, Giurgiu sau Tecuci. Totuşi, chiar dacă numele Friedei Cuperman e menţionat de mai multe surse (unele spun chiar că şi-ar fi reluat numele de fată în perioada de explozie a antisemitismului, după ce Antonescu senior murise) despre eventualii copii nimeni nu zice nimic.

O tăcere cu dublu interes

Faptul că tatăl său fugise cu o evreică şi că făcuse şi alţi copii cu ea  a  alimentat, probabil, frustrările antisemite ale lui Ion Antonescu. La fel şi că Maria Antonescu, soţia sa, avusese drept prim soţ tot un evreu. Venit la putere pe un val naţionalist, mareşalul nu ar fi avut niciun interes să se afle că are fraţi vitregi evrei după tată. O astfel de informaţie ar fi picat la fix legionarilor înainte de rebeliune, când îl acuzau pe „conducător” că vrea să patroneze un regim „jidovit şi masonizat”. E posibil ca mareşalul să fi apelat chiar la SSI şi Eugen Cristescu pentru a camufla existenţa fraţilor săi vitregi sau chiar pentru a-i „ascunde”, prin emigrare. După schimbarea de regim de la 23 August 1944, logic ar fi fost să fie invers, Antoneştii semi-semiţi să nu fi dorit să se facă nicio legătură între ei şi dictatorul care deportase evrei în Transnistria şi fusese aliat cu Hitler. Mă gândesc ce ironie ar fi ca ei să fi emigrat în Israel şi ca singurele rude de sânge ale lui Antonescu ( care nu a avut, cel puţin oficial, urmaşi) să fie în acest moment nişte mândri ofiţeri în Zahal.

Cuperman este încă un nume întâlnit în comunitatea evreiască din România. Dacă unii din posesorii lui ştiu ceva despre povestea Friedei şi a eventualilor ei copii, îi rog să ia legătura cu mine pe pagina mea de Facebook. La fel, pe orice ar putea să-mi dea vreo informaţie despre povestea de mai sus.

 

Pe lângă Dodonul neliniştit

 

Fiindcă la Bucureşti se întâmplă în continuare chestii spectaculoase, putin(ă) lume s-a mai preocupat de tumbele saltimbancului rusofil de peste Prut. După ce a exibat la Moscova harta Moldovei mari, Igor Dodon a făcut zilele astea şi un turneu la Bruxelles, pe la mai marii UE şi NATO. În primul rând n-am înţeles ce a fost în capul oficialilor de acolo că s-au grăbit să-l primească pe ciolovecul ăsta băgător de zâzanie. Era previzibil ce o să spună: că vrea denunţarea Acordului de asociere Moldova-UE, că nu doreşte deschiderea unui birou al NATO la Chişinău, a anuţat că nu doreşte participarea militarilor moldoveni la exerciţii comune cu cei români şi alte chestii asemenea. Practic, Dodon şi-a făcut numărul obişnuit, ceva mai calm, fără să mai bată darbana că UE înseamnă pederaşti şi droguri iar NATO e un jandarm mondial care vrea să dea Moldova pe mâna sadicilor jandarmi români care să o siluiască, să o bată şi să o oprime.

Guvernul lui Pavel Filip, în teorie pro-european, a încercat să replice prin nişte comunicate confuze.

Pun lipsa de reacţie fermă a aşa numiţilor pro-europeni din parlamentul Moldovei de peste Prut pe seama unei  înţelegeri pe sub masă între oligarhul Vlad Plahotniuc, şeful Partidului Democrat din Moldova şi Dodon. Miliardarul, ca şi trustul său de presă, îl vor lăsa pe „prezident” să latre şi să-şi facă numărul scârbos-antiromânesc, iar parodia lui Ştefan cel Mare va închide ochii la manevrele PDM care va încerca să pună mâna pe toate instituţiile de stat care mai pot fi stoarse de ceva. Din câte am auzit, la compania Moldovagaz, o chestie strategică care depinde de Gazprom, va fi instalată o marionetă a lui Palhotniuc, cu voie de la Dodon şi Moscova. Până la alegerile parlamentare din 2018, magnatul blând care a supt de la mai mulţi berbeci mai poate storce câteva miliarde de dolari şi ar putea transforma Basarabia într-o parcelă economică personală, luată cu chirie de la Moscova.

Acum, singurii care ar mai putea face ceva sunt oamenii de la Partidul Acţiune şi Solidaritate, care ar putea coagula în jurul lor pro-europenii cinstiţi. Dacă la Bucureşti o ordonanţă ticăloasă a fost abrogată de către stradă, la Chişinău nu se poate întâmpla la fel cu iniţiativele dăunătoare ale lui Dodon?

În felul acesta, soarta Moldovei s-ar decide după alegerile parlamentare, unde o structură pro-europeană şi pro-unionistă coerentă ar putea să răstoarne situaţia.

Război de poziţii

M-am uitat la discursul lui Iohannis în Parlament. Ca să fac o rimă involuntară, preşedintele a fost teatral dar nu a atacat frontal. Se bazează pe faptul că doamna Europa s-a stropşit la Dragnea pe chestia cu ordonanţa de noapte, dar nu poate conta pe dumneaei în caz de alegeri anticipate. Probabil că între el şi cetăţenii Dragnea şi Tăriceanu o să înceapă un război lung, de uzură, cu tiruri de la o tranşee la alta. După Colectiv, când Ponta s-a dus de-a berbeleacul, neamţul a reuşit să pună la Palatul Victoria nişte tehnocraţii gălbinii, dintre care unii au aterizat în cele din urmă în ogrăzile USR sau PNL. În opinia mea, în intervalul imediat următor o să forţeze demisia guvernului Grindeanu şi înlocuirea lui cu unul de tehnocraţi rozalii. Cred că s-a şi gândit la Vasile Dîncu în chip de prim-ministru. Asta ar însemna subminarea lui Dragnea chiar din PSD. Dacă mă uit pe lista guvernului Grindeanu, văd doar nişte momâi, prelungiri ale unor grupuri de baroni locali PSD sau oameni de casă ai lui Dragnea. Nişte specialişti, chiar cu carnete de membru la social-democraţi, ar nemulţumi în primul rând garniturile de putere locală ale PSD ,care duc greul partidului şi câştigă alegerile. În plus, un premier cunoscut, chiar cu statura de sociolog şmecheraş a lui Dîncu, ar putea eclipsa imaginea de el mustăcioso maximo a teleormăneanului. Crearea unor falii în PSD, care nu va mai avea „unitate de monolit” precum patidul-tată, PCR, în câteva luni, poate un an, ar putea duce la apariţia unor „soluţii imorale”, de gen UNPR, dar utile omului de la Cotroceni, care, pe fondul unor probleme economice o să-şi poată face iar „guvernul lui”.

S.O.S. Hanul evreilor

Luat cu revoluția, Dragnea, Grindeanu și ordonanța, era să scap din vedere un eveniment dureros care se petrece de mult timp chiar sub nasul meu. E vorba de agonia uneia dintre cele mai vechi clădiri din București, cunoscută sub numele de Hanul evreilor sau Hănișorul Sfinților. Ea a fost construită undeva la sfârșitul secolului XVIII și, lucru de mirare după ce a pățit, nu a căzut încă de tot.Se află pe Strada Sfinților la numărul 13. După datele mele, e în patrimoniul Primăriei Sectorului 2. După 1990 hanul, frecventat în zilele lui de glorie de negustori  evrei veniți din Galiția, Germania și Rusia (de aici și numele sub care era cunoscut) a început să se degradeze progresiv. S-au aciuiat acolo, nu știu cât de legal, mai multe familii de domni țigani care numai de starea imobilului nu s-au preocupat. În curtea unde pe vremuri intrau căruțele cu marfă se petreceau bătăi, scandaluri și manelăreli, iar într-unele camere a funcționat acum câțiva ani un bordel cu curve obosite.

Acum câteva zile, de la zăpadă, pur și simplu s-a prăbușit o scară interioară și un perete mare. Au apărut pompierii și poliția locală, care au decis să evacueze hanul. Familiile de acolo au fost obligate să-și strângă calabalâcul și au fost pilotate spre un centru de asistență socială. Tare îmi e teamă să nu se petreacă o nouă crimă la adresa patrimoniului Bucureștiului. Vis-a-vis, până acum câțiva ani, se afla Hanul Cernica (proprietate istorică a mânăstirii cu același nume), o bijuterie a arhitecturii vechi românești, cu cerdac și scări din lemn sculptat. A fost demolat și în locul lui e o parcare. Mai sus, pe Calea Moșilor, se află într-o stare de degradare aproape de colaps Hanul Solacolu, o clădire cu o istorie absolut fabuloasă, despre care am făcut și un film documentar.Sper să nu se întâmple așa și pe Sfinților numărul 13 (curat ghinion) și primăria să încerce să reabiliteze edificiul.Trebuie să spun că se află în buricul târgului, zonă excelentă pentru rechinii imobiliari. Dacă primăria va da așa numita autorizație de dezafectare va face clar jocul unor mafioți care vor trânti cine știe ce clădire de birouri.

Din cauza asta fac apel la primarul Mugur Toader să nu continue politica destructivă a infractorului Neculai Onțanu și să lipsească Bucureștiul de o altă clădire istorică.Mai fac apel la viceprimarul Dan Cristian Popescu (de fapt, amicul meu din copilărie Cristi), în care am încredere, să facă tot ce îi stă în puteri să stopeze o potențială demolare. Pe dumneavoastră, cei care citiți textul de față, vă rog să-l răspândiți cât mai mult, așa încât să-i doară pe asasinii imobiliari și aceștia să nu poată acționa.

O mustață mai scumpă decât România

 

Pe vremuri, când te duceau la pârnaie, te rădeau în cap și pe față. Nu luai păduchi și erai mai ușor de identificat în caz de evadare. Acum nu se mai întâmplă așa, dar probabil Liviu Dragnea nu a aflat asta. Își consideră mustața mult mai valoroasă decât România și nu vrea să o vândă nici măcar scump.

Am fost aseară la proteste. Vreau să-i mulțumesc șefului PSD fiindcă m-a făcut să plâng și mi-a desfundat nările în ciuda unei răceli persistente. Nu mai încasasem gaze lacrimogene și paralizante tocmai din 2012. Am retrăit niște situații care nu îmi lipseau.  Manifestația de ieri începuse în mod obișnuit: ochelariști, copii mici- sugari chiar, hipsteri, studenți, corporatiști,  lozinci scrise cu umor pe suporturi improvizate. Erau mult mai mulți oameni decât oricând în ultima vreme. Pe la nouă jumătate seara, din senin, au început unii, bine făcuți, să arunce cu petarde și torțe în jandarmi. Au urmat minute de confuzie, gaze, scuturi, pulane, pietre și zbierăte. Într-o massă de peste 100.000 de oameni, dacă vreo zece indivizi provoacă, statistic vorbind, se găsesc niște cretini să-i urmeze. Între două accese de tuse, am cuget că violențele îi vin mânușă conului Liviu.Am făcut supoziția că i-ar fi convenit la nebunie, politic, să le provoace. Are un motiv s-o pună pe conjudețeana lui ajunsă din rațiuni sentimental-locale ministru de interne să reprime din fașă alte adunări publice. Arată ”pesedimei profunde” de prin județele sărace că niște golani și huligani, plătiți de Soros dau o lovitură de stat. Poate să clameze că guvernul marionetă nu face treabă fiindcă nu e lăsat de ”stradă”.

Ce o să se mai întâmple?! Un nou treișpe iunie 1990 fără mineri? O „teleormaniadă” și o ”vasluiadă” cu oameni aduși cu autobuze să planteze panseluțe și tufănele la Piața Victoriei?

În mod cert, Liviu Dragnea își consideră liniștea mustății mult mai importantă decât cea a țării. Nu contează că ne putem întoarce în anii 90 și că imaginea României o să ajungă echivalentă cu aceea a unei țări instabile din Africa. Singurul lui țel e să nu intre la închisoare și eventual să se înscăuneze premier.

Neatârnatul Dragnea

 

Liviu e un haiduc din țara de foarte jos. L-aș plasa în Pantheonul Național lângă Burebista, Glad, Menumorut, Ștefan cel Mare și Sfânt, Vladimirescu, Dej în ultima perioadă și Ceaușescu. Se pișă pe toată lumea cu forță de mascul alfa, inclusiv pe propriul popor, care a fost atât de fraier încât i-a votat partidul.  Cât timp la americani sunt vâjâieli cu Trump, nu are nicio apăsare, doar s-a tras în poză cu ăla care nu are nici timp, nici chef să vadă ce se întâmplă într-o țară de la marginea Europei. E un liberal, fiindcă a dat liber inițiativei private a funcționarilor de stat să se poată fura câte două miliarde de lei vechi din banul public fără să pățească autorul ceva. În același timp, e și socialist, a fost și o măsură de protecție socială, e un lucru știut că amploaiații primăriilor și ministerelor nu câștigă prea bine, ba unii mai au și familii numeroase ori au fost gripați. Europa e o cantitate neglijabilă, dacă se supără Dragnea o punem de un Roexit și ne băgăm într-o alianță cu Belarus, de crapă madam Merkel de ciudă. Nu, Liviu nu a făcut asta pentru că risca să intre el însuși la bulău pe motiv că două doamne care dădeau cu mopul la PSD erau în schemă angajatele statului. El, fiind un om milostiv când e nevoie, precum bravii înaintași a crezut că nu trebuie încărcat sistemul penitenciar cu un mare om, fiindcă și așa e supra-numerar. În ciuda unor rău-voitori care zbiară pe străzi, chiar domnul Ciorbea, un oșan serios, îi dă dreptate.

Prin forța providenței, mustața lui Liviu plutește peste țară. Ea va produce o eclipsă benefică, fiindcă la întuneric vom putea fura mult mai ușor.