Lună: Mai 2014

”Dreptaciul” Crin și lungul drum al tractorului către democrație

 

Ieri nu aveam niciun chef să mă duc să votez, fiindcă nu aveam cu cine. Mă gândeam din când în când să pălesc cu ștampila pe PNL, din rațiuni doctrinar-nostalgice. Inima îmi zicea că nu are rost să trimit la Bruxelles nevestele unor ipochimeni pe care nu pot să-i sufăr și o femeie-tractor care, vorba lui Băsescu, a avut necazuri cu mapa profesională. Sfâșiat de-a dreptul, în plin zbucium interior, m-am așezat la o terasă de lângă secția de votare și am luat o bere, după aia alta, și, brusc, la a treia, am avut o reveleție. Mi-au picat ochii pe niște afișe cu alt tractor decât Norica, al unor agricultori verzi lipiți pe pereții patriei. Demn, m-am ridicat, mi-am căutat buletinul, am intrat în secție, am cerut ștampila și am votat cu o chestie care se cheamă ANA, Alianța Națională a Agricultorilor sau așa ceva. După asta, m-am dus în zeama mea și-n treburile mele. A doua zi, încă de dimineață, mi-am dat seama că nu am greșit votând aiurea.

Fără o lacrimă-n ochișor, Crin Antonescu a apărut și a declarat că a vorbit toată noaptea la telefon cu șefii de filială. O veste importantă în viața marelui om, că și-a depășit starea generală de somnolență. După, a anunțat vag că-și dă demisia, dar și mai interesant, că-i va trimite, cu limbă de moarte, pe eurodeputații PNL în grupul parlamentar al Popularilor Europeni. Luat cu alte treburi, a uitat cum juca, acum puțin timp, hora-n bătătură cu Graham Watson și jura amor etern ALDE. Hocus-pocus și Klaus Iohannis a anuțat că renunță la funcțiile din partid, probabil un gest dramatic la modul teatral, menit să-l propulseze președinte al PNL.

Pe de altă parte, Hopa-Călinică Tăriceanu, întors în partid printr-un geamlâc uitat deschis la Satu-Mare, agită și el aripa pro-PSD și vrea să grupeze în jurul lui cât mai multe organizații teritoriale pe care să le porteze spre stânga.

Pe scurt, conducerea înțeleaptă a lui Crin Antonescu a pulverizat partidul. Bâlbele, atitudinile dictatoriale, nesecurizarea unor rețele de comunicare cu publicul viabile, a dus la o fractură clară și aruncarea PNL în derizoriu.

Pe deoparte, vom  avea o facțiune ”populară”, pe axa Antonescu-Iohannis, aflată la butoniera lui Traian Băsescu, obligată să se alieze cu Udrea și PDL, care o să-l scoată la inaintare pe neamț. Uite așa, marinarul șpanchiu va face și desface jocuri mai departe în lumea politică românească, în loc să se dea cu yola pe la Nana sau cu bărcuța pe la Jilava.

Pe de altă parte, vom avea o gașcă de fomiști conduși de titirezul Tăriceanu, care vor aluneca la stânga și-i vor sufla în pânzele lui Ponta la prezidențiale.

PNL e pe butuci și aproape că-mi vine să zic, vorba cuiva, ”Adio, Crin, adio, Călin, adio PNL!” Tot tractorul votat aiurea de mine pare mai serios și are măcar grafic, roți.

Liga, langa, Dănuț merită talanga!

I4

 

Despre neoprotestanți știam că au, în general, un fel de candoare cinstită. Nu e cazul adventistului Dănuț Liga, traseist politic vestit, trecut pe la PD, PRM și Forța Civică, implicat în combinații financiare dubioase cum ar fi țeapa dată de Dan Diaconescu la o presupusă tombolă cu apartamente. Acum, omul vrea să ajungă europarlamentar independent după ce, refuzat de mai multe partide să primească un loc eligibil a regizat un circ cum că-l vor cetățenii din Sectorul 6. Nu o să mă apuc să-i fac biografia romanțată de traseist, dar am fost curios să văd ce a agonisit din atâtea plimbări partinice și șmecherii și m-am uitat la declarația lui de avere de pe site-ul BEC. Surpriză, dar distinsul cetățean, pur și simplu nu și-a trecut valoarea conturilor bancare, doar precizând că are vreo șase. Asta ar implica o sancțiune și o cercetare din partea Agenției Naționale de Integritate și sunt curios dacă instituția respectivă se va seziza. Nu sunt sigur dacă Liga are ceva de ascuns sau a omis să treacă sumele din prostie, chestie care ar sugera că poate să i se atârne o talangă la gât. Aveți atașată declarația de avere a impochimenului…

P.S.: fiindcă m-au sunat unii oameni și mi-au spus că nu văd unde e declarația de avere, vă spun că poate fi accesată făcând ”click” pe semnul I4 mic de sub titlu…

Mă puteți vedea la TVR 2…

Dragi tovarăși și preteni, domni și doamne, iubiți frați în gradele și calitățile în care vă aflați, după lupte seculare care au durat mai multe luni și situații scremute neprovocate de mine, am onoarea să vă anunț că se va concretiza parțial relația mea de colaborare cu TVR 2. Pe 20 mai, la ora 14 ( nu e foarte inspirată, dar asta e) mi se va difuza filmul ”Atentat la viața Seniorului”, despre un episod nebulos din viața lui Corneliu Coposu, petrecut în 1990. M-am dat cu curul de pământ ca filmul, care ține 24 de minute, să fie difuzat pe 20 mai fiindcă atunci fostul președinte al PNȚCD ar fi împlinit 100 de ani. Sper să vă placă…

Despre imbecilitatea Securității lui Ceaușescu: ”Dușmanul” Arsenie Papacioc la Vâlcea

 

 

Nu mă dau în vânt după niciun fel de guru, nu prea cred în minuni, cred în Dumnezeu, dar despre părintele Arsenie Papacioc,  am auzit că era un preot tobă de teologie, orator de excepție și un duhovnic cu har. Fusese în tinerețe legionar, sportiv de performanță, făcuse pușcărie pe vremea lui Antonescu și în comunismul timpuriu, pentru ca apoi să cadă iar după gratii, în timpul ororii numite ”Procesul Rugului Aprins” din 1958, când Securitatea a încălțat cu ani grei de recluziune intelectuali de elită, precum Vasile Voiculescu, Andrei Scrima sau Sandu Tudor, doar pentru vina de a fi crezut în Dumnezeu și fiindcă le plăcea literatura mistică. Ieșise din închisoare odată cu marea grațiere din 1964.

Părintele vânat

De curând, parcurgând o colecție a periodicului ”Securitatea”, o publicație strict secretă, pe vremea aia, de circuit intern a DSS, am dat peste un articol foarte interesant, al cărui erou, prin deducții logice, nu poate fi decât părintele Papacioc. Fiindcă publicația poartă numărul 1/1974, acțiunea pare să se fi petrecut între 1972 și 1973. Autorul, locotenent-colonelul Constantin Rizea de la Inspectoratul Județean Vâlcea al M.I., spune că eroul acestei tragi-comedii era de origine aromână, fost legionar, fost condamnat cu gruparea ”Rugului Aprins”, monah la o mânăstire din județ. Datele astea se suprapun exact cu ale părintelui Papacioc în acei ani, când era preot și duhovnic la ”Mânăstirea dintr-un lemn”, din Vâlcea.

Titlul articolului pare a fi unul al unui roman milițist sovietic, scris la mișto de Ilf și Petrov: ”Izolatul” își caută legături”-”Prudența în acțiune a elementelor dușmănoase poate fi înfrîntă prin măsuri bine gîndite”.

Rezumând, aveam de-a face cu o mare victorie a lent-colonelului Costică Rizea și a colegilor săi. Fostul deținut Arsenie Papacioc părea prea liniștit și asta li s-a părut suspect tovarășilor. Tot trimiteau informatori, inclusiv clerici, să-l tragă de limbă și să-l provoace, dar preotul nu zicea nimic. Au aflat, spun ei, că părintelui, cu toate că era călugăr, îi ”plăceau în special fete, cu care s-a dovedit că întreține relații intime”, lucru probat  cu ”date întărite și de cîteva colaboratoare maici din mânăstire”. Relațiile hetereosexuale liber consimțite nu erau un păcat penal, dacă nu cumva sunt o invenție a lui Rizea&comp. Cert e că fostul Anghel Papacioc, atlet de performanță, devenit călugărul Arsenie, putea fi agățat din punctul lor de vedere, pe tema asta.

Scenariu de Bolywood

Au activat o doamnă curvă,  cu numele conspirativ ”Diana” și au trimis-o la spovedanie la ”Dintr-un lemn”. Ea e caracterizată de către ofițeri într-un mod care m-a făcut să râd până să fac pe mine: ”o femeie inteligentă, cu un fizic plăcut, fără obligații familiale,  trecută de 30 de ani, salariată modestă într-o întreprindere de comerț, folosită de mai multe ori în supravegherea unor străini suspecți”. Bon…deci femeile care rămâneau gravide cu soțul și făceau un avort în perioadă fiindcă nu aveau cu ce să crească alt soldat pentru partid erau ”elemente descompuse moral”, dar curvele controlate de ei erau ”femei inteligente, cu fizic plăcut, fără obligații familiale”. Deșteapta  informatoare Diana chiar avea un cordac italian, pe nume Giorgio, pe care-l exploata informativ. S-a dus, s-a spovedit la părintele Arsenie și, cu voie de la stăpânire i-a spus că vrea să-și unească destinele cu macaronarul. Din porcăria lui Rizea, rezultă că Diana chiar ajunsese ”apropiată” de părintele Arsenie și pe chestia asta, voia să-l aducă la ”nașul spiritual” și pe italian. Securiștii au fabricat un Giorgio fals, ofițer adus de la București, care gavarea limba lui Dante. I-au falsificat un pașaport, i-au făcut rost de o mașină cu numere de Milano (de la confiscări, probabil), l-au înțolit italienește, i-au dat țigări și încălțări străine, de părea ăla un amoroso autentic. Aschimodia asta l-a vizitat pe preot de mai multe ori, iar duhovnicul mânăstirii, probabil de deștept ce era, l-a tot fentat. Nu voia să scoată din țară ”organigrama Mișcării Legionare”, nici să trimită mesaje oculte ”exilului reacționar”, nici să se apuce de contrabandă cu mărfuri de la ”Shop”.

Victorie a la Pyrrhus

Securitatea din Vâlcea intrase în fibrilație. Ofițerii cheltuiseră o groază de bani pe țoale Versace, țigări Muratti, Cinzano și Campari. Capsomanul de călugăr nu dezvăluia nimic. Atunci, au recurs la o schemă de mare angajament. Ofițerul Giorgio, care se recomandase filolog și istoric, i-a mărturisit brusc părintelui că vrea să scrie un articol despre importanța Bisericii în formarea limbii și a poporului român, mizând pe naționalismul lui Papacioc. Omul s-a eschivat iar, i-a zis ”cercetătorului” că găsește mai multe despre asta la Biblioteca Patriarhiei, dar din politețe, a mârâit ceva că-l poate ajuta pe falsul italian cu ce știe. A fost o mană cerească pentru tablagii cu stele care rupseseră de la gura poporului bani cât pentru un  bloc socialist. Imediat, au trimis ofițerul care răspundea de culte la ”Dintr-un lemn”, unde l-a interogat pe Papacioc.  Părintele a spus că l-au vizitat mai mulți străini, printre care și numitul ”Giorgio”, dar a omis (sau a avut un lapsus) să spună că ăla voia să scrie despre ortodoxie sau că a fost însoțit de ”femeia inteligentă”-deh, pe vremuri călugării erau și cavaleri. Tovarășul gradu Rizea, a concluzionat triumfal, și-n raportul către București, și-n articol, că ”încet dar sigur, prudența obiectivului începe să cedeze dezvăluindu-l tot mai mult pe fostul legionar din spatele ei…”

P.S.: Am atașat la text și articolul original…Cei care vor citi atât poliloghia mea cât și ce a publicat tovarășul Rizea, vor trebui să se gândească, zic eu, și la ipoteza că ”Securitatea inteligentă” a lui Ceaușescu era tot un organism grobian și inutil în mare parte, bugetofag și populat cu cretini. Din câte știu, tot băieții l-au mutat cu forța pe părinte la Techirghiol, în 1976, ca să se mai încarce financiar cu urmărirea ”Izolatului” și ăia de la județeana Constanța. Arsenie Papacioc a trăit la ultima sa mânăstire până în 2011, l-a ținut Dumnezeu până la 97 de ani. Se zice că a făcut miracole și alte chestii, asupra cărora eu, cu toată sinceritatea, sunt sceptic. Oricum, îl respect post-mortem pentru felul în care s-a jucat cu securiștii.

 

Securitatea 1974-1-25

Mineriada zdrăngănelelor

Domnul Victor Ponta și-a mai dovedit, încă o dată, imensa înțelepciune. A cugetat vreme de o seară cum să-l mai râcâie pe posesorul de parașutistă de la Cotroceni și și-a spus că e nimerit să încerce să-l înțepe cu un ac de decorație în cur. Numai că nu a funcționat mișcarea ”cur ochit, cur înțepat”. De-a lungul timpului, statul român a decorat de la demenți manifești de tipul Corneliu Vadim Tudor până la antinaționali pe față gen Laszlo Tokes sau oameni care aveau procese și au intrat la pârnaie precum militarii implicați în escrocheria cu terenuri a lui Gigi Becali, Adrian Năstase sau Gică Popescu. Nu spun că Horia Patapievici o fi vreo virgină cultă și că în timpul mandatului său de la ICR totul a fost perfect. Nu am nicio afinitate cu STS-istul absolut dubios Marcel Opriș, un lacheu al lui Băsescu. Totuși, nu era un capăt de țară dacă-i băgai și pe aștia în chip de mărar și pătrunjel în ciorba națională de decorați de tot felul și îi extrăgeai mai târziu din fiertură, în cazul unor condamnări penale. În fine, dacă Ponta avea dreptul legal să blocheze decorarea unor oameni și  a făcut-o, e treaba lui și eventual a unor instanțe care să judece asta. În locul lui, aș fi spus ”fac treaba cu princina fiindcă vreau să-l enervez pe Băsescu și mușchii mei de copilot poate”. Dar, din păcate pentru el, a deschis pliscul și a spus niște nerozii copiate după ce zicea sinistrul Ion Iliescu la mineriada din 13-15 iunie 1990: ”Legionarii au ieșit cu steagul verde în stradă, e o lovitură de tip fascist”.

Să îl faci ”fascist bătrân” pe Mircea Mihăieș e o tâmpenie cât casa, care dovedește că Ponta habar n-are de doctrine politice și nici despre cine vorbea. Dacă Mihăieș e bătrân la 60 de ani, atunci mentorul spiritual al lui Victor Ponta, aflat la bulău, Adrian Năstase, e Matusalem. Îl cunosc pe Mihăieș, e un om de dreapta, cum sunt și eu, și a avut în scris manifestări de băsism feroce, chestie care m-a cam oripilat. Totuși, nu l-am citit sau auzit făcând apologia statului corporatist, nici propovăduind mișcări paramilitare ori proclamându-se social-național. E clar, lui ”Victoraș, file de comunism” îi tropăie Mussolini pe creier și, în plus are niște consilieri așa de deștepți că l-or fi confundat pe Mihăieș cu alt personaj. Dacă tot e să vorbim de totalitarisme, mai bine și-ar aduce aminte cum circula cu mecla teroristului-comunist Che Guevara pe piept, pe la chefuieli de juni pesediști.

În plus, să insinuezi, de exemplu, că amicul meu din copilărie Dănuț Croitoru, un om care a trecut episodic prin staff-ul ICR e un mare delapidator, e o altă aiureală. Din câte știu eu băiatul în cauză stă într-un apartament normal și nu cred că a fugit cu hârtia de budă și becurile de la filialele institului din străinătate. Să acuzi în bloc patru oameni, fără să probezi, e ceva ce se poate lăsa cu procese de calomnie.

Una peste alta, domnul premier a încercat să penetreze blindajul de la Cotroceni aruncând cu niște tinichele, numai că astea se pot transforma în bumerang și să-l zgârie la nas.

Coaiele noi ale lui Băsescu

 

După ce s-a ținut de-o aripioară cu Udrea pe plajă, mitocanul de la Cotroceni a reacționat ca și cum ar fi luat Viagra. Amintindu-și de zilele lui bune, a apucat de coadă mopul de spălat puntea și s-a apucat să-l altoiască-n cap pe Ponta, ținând un lung expozeu de mahalagiu vulgar, în care spunea de ce nu ar fi cazul să ajungă etichetatul Victor-Viorel președinte. I-a dat cu  ipoteze despre privatizări frauduloase, direcționări de fonduri ciudate către anumiți baroni PSD, anturaj corupt și alte chestii probabile. Cu șmecheria de șmenar pe care o posedă, a invocat tocmai el Constituția, pe motiv că premierul nu l-a chemat la oarece conclavuri guvernamentale pe teme de apărare și externe. Până aici, nimic foarte nou, e doar o re-ecranizare. Mușcând din mărul otrăvit al PMP, întins de ”blonda cu calități morale”, Băsescu a jucat iar ca unul fără mamă, fără tată, doar cu fete și a făcut o mișcare menită să-și propulseze muhaielele ”populare” în Parlamentul European. Știe că atâta timp cât are la dispoziție marionetele de la Curtea Constituțională a României, în cap cu nea Zegrean, nu prea are ce să pățească. A făcut ce știe mai bine, a atacat fără să respecte niciun fel de reguli ale luptei politice.

Din păcate, Ponta i-a dat dreptate, i-a arătat că nu merită să fie președinte. La scurt timp după ce Băsescu și-a arătat bărbăția de șatră, l-am văzut pe premier reacționând, la România TV, ca o muiere nefutută și isterică. În loc să demonteze calm acuzațiile ăluia care din păcate se află la Cotroceni, pe un glas gâtuit de furie, a repetat la nesfârșit ceva despre ”elucubrațiile unui om aflat într-o criză de nervi”, despre ”incoerența și iresponsabilitatea” lui Băsescu. Printr-o ”ba p-a mă-tii” absolut superbă, a mai bâiguit ceva despre madam Udrea și niște fonduri date preferențial la Nana. Ponta a picat în capcana matelotului și a reacționat exact cum nu trebuie să facă un viitor președinte, arbitru național și simbol a moderației. Părea un fel de Băsescu cu fustă, o precupeață care-și pune mâinile-n șold și zbiară pițigăiat.

Până la urmă, faptul că se ceartă ăștia doi nu are prea mare importanță. Problema gravă e una de sistem. Avem o Constituție ambiguă, care nu definește clar atribuțiile instituției prezidențiale și ale executivului. Mai avem, deasemenea, o Curte Constituțională formată din mameluci numiți politic. Acum vreo doi ani am susținut USL tocmai fiindcă se angajase să schimbe Constituția, să reducă și să clarifice atribuțiile președintelui, să perfecționeze articolele interpretabile. Cum asta nu s-a întâmplat, avem neșansa ca Traian Băsescu să se cloneze la nesfârșit, sub forma unor personaje pe care le cheamă Ponta, Udrea, Antonescu sau mai știu eu cum, asta nu prea are importanță.