Lună: Septembrie 2014

Votați cu încredere ”dreapta” băsistă!

Senzațional! O  ”doamnă” anticomunistă se întreține cordial cu un codoș bătrân (nimeni altul decât generalul Iulian Vlad, fostul șef al DSS) care are oarece oameni pe conștiință! Nu mulți fiindcă a fost milos…nu i-a omorât decât pe Gheorghe (Babu) Ursu,  pe nevasta lui Ilie Mircescu, pe un diplomat francez și alte câteva persoane…Dacă fata asta nu a avut și relații de serviciu cu instituția ”profund patriotică” pe care la un moment dat a patronat-o tata moșu din poză,  atunci, eu sunt, ca și Turcescul, un idiot sub acoperire! Rămân la părerea mea că Băsescu e un securist țopârlano-grobian care a spurcat țărișoara și madama cu blană falsă, de curvă, e doar o prelungire a unui vis urât, care a ținut 10 ani!

Din ciclul ”să-i descoperim pe cei încinși sub pătură”: Azi, ”ziaristul” sportiv Ion Bocioacă

Fiindcă văd că vâjaiala cu ”acoperiții” din presă văd că mai ține, ba chiar se propagă, vă expun câteva citate despre un personaj obscur, un ”subinginer al sufletelor” care dădea cu pixul la secția de sport a României Libere. Nu formulez nicio acuză, vorbesc lucrurile de la sine și fiecare înțelege ce vrea. Prima bucată de text de mai jos este dintr-un interviu mai vechi al meu cu Voicu Zdrenghea, fost vice-șef al pașapoartelor pe vremea lui Ceaușescu, un om teribil de bine informat. Celelalte două fac vorbire despre rolul domnului în cauză în scandalul răpirii ziariștilor din Irak.

”Odată cu mişcarea Goma şi Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii, au reuşit să iasă din ţară mai mulţi doritori de azil politic. Aţi primit ordin să-i faceţi scăpaţi?
Da. Se formase un fond de arhivă I.O.-Interes Operativ. Era o manevră parşivă. Printre disidenţii reali erau amestecaţi romi cu preocupări infracţionale, hoţi, plevuşcă. Mergeau in Transkirchen, in lagăr de tranzit, să facă probleme. A fost ”ideea genială” a lui Pleşiţă, care s-a găndit să murdărească ideea de azilant politic, să-i inebunească pe occidentali. Alţii culegeau informaţii de acolo pentru Pleşiţă. Şi pe mine au vrut să mă lucreze de acolo.Era un ziarist sportiv la Romănia Liberă, Ion Bocioacă despre care eu cred că era ofiţer acoperit. Cănd trebuia să plece ăsta undeva, eram chemat la generalul Romeo Popescu, ajuns şeful Direcţiei Paşapoarte şi mi se spunea că tov Bocioacă are sarcini speciale, să nu-l intărzii. Intr-o zi, m-am trezit cu Bocioacă la mine-n birou. Mi-a zis că la Viena, unul Cuerite, ii spusese că mă mituise cu nu ştiu căte sute de dolari să-i dau drumul. Era clar o provocare, ştiam clar că sunt ascultat prin microfoane. Nici nu a plecat bine Bocioacă şi am făcut un raport. I-am dus raportul lui Dorobanţu, şeful direct, care inainte de a lua foaia, m-a intrebat ce a căutat Bocioacă la mine. Cred că ascultase pe viu conversaţia, dar l-am blocat dându-i raportul imediat.”
(Toma Roman jr interviu cu Voicu Zdrenghea, ”Ceaușescu voia scuze de la Paul Goma”, Jurnalul Național, 16 mai 2007)

” Ion Bocioaca, fost jurnalist sportiv la Romania libera, a recunoscut in marturia depusa joi, in procesul de terorism al lui Mohammad Munaf, ca il cunostea pe Omar Hayssam de 10 ani si ca el este cel care a aranjat plecarea in Irak a lui Ovidiu Ohanesian. Petre Mihai Bacanu a declarat in fata instantei ca nu stiut de implicarea lui Hayssam in deplasarea jurnalistilor, pana cand acestia nu au fost rapiti. Directorul Romania libera a povestit cum Ion Bocioaca, fost sef al departamentului de sport de la RL si colaborator al ziarului pana in august anul trecut, a venit sa-i spuna, in martie 2005, ca a aparut ocazia de a trimite in Irak un corespondent ale carui cheltuieli vor fi suportate de un cetatean siriano-american. ”
(”Marie-Jeanne Ion s-a dat drept soția secretă a lui Munaf, 3 noiembrie 2006, Cronica Română)

.”includerea lui Ovidiu Ohanesian în grupul de ziarişti care ulterior a fost răpit în Irak a fost făcută la cererea lui Băcanu. Intermediar în relaţiile de afaceri dintre Băcanu şi Hayssam era ziaristul Ion Bocioacă, fost şef al secţiei Sport a cotidianului amintit. Acum la pensie, Bocioacă s-a retras cu soţia la vila sa din Spania şi nu a mai revenit în România.”
(Adrian Bărbulescu, ”Omar Hayssam s-a întors în țară! Vezi legăturile lui cu Ion Iliescu, Viorel Hrebenciuc, dar și cu Petre Mihai Băcanu”, site-ul ”Ziarul de investigații”, 13 noiembrie 2013)

Recitind toate chestiile de mai sus, m-a cuprins o stare bacoviană de-a dreptul. Adică, am început să aud materia plângând și fiind singur, m-a dus un gând spre locuințele lui Turcescu. O fi strâns el atâția bani din soldă câți să se retragă, cu sau fără soție și pisică, la vila sa de la Ibiza?

Din Cuptor, Meleșcanu a ieșit Rece!

Faza cu candidatura ”surpriză” a lui Meleșcanu o bănuiam. Auzisem de ceva vreme că moșul în cauză negocia cu niște oameni de la PNL postura de prezidențiabil de rezervă în eventualitatea în care Iohannis o belește pe motiv de ANI. Ăia, însă, nu i-au dat nici bani, nici sprijin logistic, așa că omul a repetat tâmpeniile pe care le-a făcut în perioada 1999-2000.

În vremea aia, își făcuse o chesție numită Alianța pentru România, ruptă din PDSR, care începusă să se umfle și părea să-și ia zborul spre putere. Numai că ”abilul” diplomat și om de informații încă de când mai dădea Ceaușescu din mâini s-a combinat cu o seamă de oameni dubioși, precum miliardarul Mihai Cuptor și escrocul internațional Adrian Costea, ipochimenul care a declașat, dacă mai ține cineva minte, scandalul cu albumul ”Eterna și fascinanta Românie”.

Cuptor, cercetat în mai multe rânduri pentru malversațiuni imobiliare,  implicare în tunul Bancorex și țepe legate de comerțul cu alcool, s-a săturat fix înainte de alegeri să mai sponsorizeze costumele și cravatele de firmă ale lui taica Teo, iar mărețul Costea, a povestit cum a codoșat el combinația din care a rezultat ApR.  Rezultatul a fost frumos, ApR a luat vreo 4%, iar candidatul prezidențial Meleșcanu a scos scorul amețitor de 1,91%.

Acum domnul fost șef al SIE s-a combinat tot cu băieți rafinați. L-a pus să strângă semnături pe maniacul rusofilo-conspiraționisto-naționalisto-patriotic Mircea Dogaru și s-a gândit să ciugulească din pușculița unui bulibașă de Deltă, Traian Rece. Ăsta din urmă, e un traseist trecut pe la PDSR (a fost trezoriei în perioada de șefie a lui Năstase, bun pedigree), a mers și  pe la PD și a eșuat într-o bască de furnică pe care a cumpărat-o din talcioc, numită Partidul Dreptății Sociale.

Recunoscător că i-au strâns semnăturile cei doi și că Rece a contribuit la fericirea sa politică pompând 200.000 de euroi (după spusesele sponsorului) marele politician Teo a trântit ușa în nasul foștilor susținători, care acum se dau de ceasul morții să dezvăluie cupiditatea fostei lor iubiri.

Aș putea să spun că onorabilul domn Meleșcanu, scos de la cuptor în 2000, a devenit rece de tot și că își va încheia cariera politică apoteotic,depășindu-și rezultatul din 2000 invers, adică luând de data asta 0,91%.

Acoperiţii la vedere

Nu mi-a plăcut niciodată deontologul patetic Turcescu. Teatralismul lui ieftin și accesele de mitocănie băsistă mă făceau să mă joc cu telecomanda când dădeam întâmplător peste mecla lui pe ecran. Faptul că s-a ”descoperit” patetic și a recunoscut că lua lovele de la DGIA și că gradul de locotenent colonel e real nu m-a șocat prea tare.

În cei peste 20 de ani de când lucrez în presă am apucat să amușinez mai mulți oameni ai informațiilor militare. Povestea a început în anii 90,  prin 94, mai exact, când lucram pe viață mondenă la un săptămânal vestit în epocă. Aveam un fotograf semi-aurolac care, într-o bună seară s-a îmbătat porc la mine-n casă. Omul îmi era realmente util, fiind și pișcotar, afla zilnic toate chefurile unde se dădeau mâncare și băutură din oraș și astfel eram la curent cu toate mondenitățile. M-am mirat când, amețit groaznic, l-a sunat pe firul scurt generalul Decebal Ilina, șeful de atunci al DIA și a îngâimat ceva despre niște bani. După aia, mi-a dat și mie telefonul, pe motiv că ”Eh bineh să teh cunoști cu don gheneral…” La celălalt capăt al firului era chiar Ilina, care mi-a reproșat că-l las pe ăla beat să dea telefoane aiurea.

Ulterior, când am colaborat la Evenimentul Zilei, mi s-a atras atenția, de către colegi, să nu mă ambalez prea tare cu o anchetă despre niște contracte ale armatei, fiindcă un redactor-șef adjunct ”e omul lor” și o să-mi blocheze materialul. Cred că domnul respectiv chiar era ”al lor” fiindcă, de-a lungul vremii, blocase mai multe anchete despre M.Ap.N. și se plimba cu avionul în toate delegațiile militare oficiale.

La Jurnalul Național, în afară de bietul Zass (Valentin Zaschievici) devoalat oportun ca sursă a SRI (era secretul lui Polichinelle, știa toată redacția că joacă în echipa ”băieților”) mai plana bănuiala asupra a doi oameni, un șef de departament și un reporter, că sunt pe ștatele de plată ale M.Ap.N.

Mi-am dat seama că peste tot în media care conta, erau și cârtițe ale armatei, care aveau misiunea să stopeze atacuri, să dea în gât cu voie de la generălime oameni care trebuiau pierduți pe drum din minister, să laude realizările unor tovarăși miniștri. Mult mai discreți decât cei de la SRI, de multe ori pisici cu clopoței, oamenii de verde aveau o rețea extinsă și eficientă.

În cazul special al lui Turcescu, cred că a fost vorba și de un fel de mită politică pentru prestațiile sale în favoare lui Băsescu și Gabi Oprea. Pentru niște limbi date ciclic în diverse cururi, 2400 de lei pe lună e o suma frumoasă, dacă nu ai un ficat sensibil.

P.S.:

În anii 2011 și 2012, cam în același timp cu Turcescu, au fost făcuți locotenent colonel și respectiv colonel Elan Schwarzenberg și parapsihologul lui Băsescu, Aliodor Manolea. Stau și mă întreb dacă fostul soț al Mihaelei Rădulescu, bănuit că l-a făcut să dispară pe Codruț Marta și ăla cu flacăra mov erau și ei ai DGIA și dacă au prestat servicii informative sau doar au fost răsplătiți pe motiv de băsism. În primul caz, aș suspecta DGIA de o infiltrare la cel mai înalt nivel al puterii, în cel de-al doilea aș considera instituția în cauză o simplă unealtă a lui Băsescu.

Uat ză fac!

Nu vreau să par un moș moralist, dar în ultima vreme am observat un fenomem ciudat la junii de condiție medie din generațiile care au venit după mine, adică au fost formate post 1990. Am surprins, două discuții, în niște cârciumi unde mai torn bere în mine. Din păcate, ce se va citi mai jos face parte dintr-o epidemie, nu sunt cazuri izolate.
Succesul în viață
Mă aflam pe o terasă de vagi fițe, undeva lângă Piața Rosetti și așteptam un amic. De-a dreapta mea era un cârd de cinci gâște, cam de 23-24 de ani, din câte am înțeles proaspăt absolvente de studii superioare, venite din provincie să cucerească Bucureștiul. Erau prezidate-coordonate de o blondă urâțică, probabil ”isteața” găștii.
Blonda: ”În anul trei, in ză samăr, m-am dus ueitrăss in ă baar, în steits. Îmi ieșeau tips și era fan, niște ceainiz pipăl mi-au dat tips 500 de dolari într-o seară geast că am făcut jox cu ei și am scos brest-ul mai în față…
O brună, admirativ: Uat ză fac, ce cul…
Blonda, iar: Normali, am avut niște tausănd dolars, am putut să îmi iau clotes de firmă, m-am dus la interviu și m-au emploiat, că m-au văzut chiut și cu brein…Nau, am carieră in compani, la piar…Numa că mi-au adus tu stiupid gărls, nici nu știe să redacteze ă năut. Mast să fac și treaba lor…
O altă brunetă, cu subînțeles: Păi, dismisează-le și ia-mă pe mine, că-s la master…Am faind ă giob doar la col senter, fac ol ză taim pe 12 milioane.
Blonda, cu aer superior: Ghiv mi a si vi, tumorou.”
Sex și tradiție
Peste câteva zile, am ajuns la o altă cîrciumă din zonă, mai boem-sărăcăcioasă. Era 10 seara și voiam să rad o bere-două înainte de a mă retrage la depou. Pe terasa destul de mică, era doar masă ocupată, trei băieți și o tipă cu ochelari, destul de evident beți. La o estimare, posedau undeva între 25 și 30 de ani. Aveau mutre-înfățișări compuse la modul boem: unul avea plete, altul barbă, fata avea țoale etno-lălâi, își învârteau singuri țigări, așa cum îi stă bine unui rebel. M-am așezat într-un colț întunecat, destul de aproape de ei.
Fata cu ochelari: Iz ovăr, i-am tras un șut în cur, ce pula mea, lu moșu…Ai am ă boemian, așa, da el să mă și fac și să stea acasă cu pula-n sus…Uat ză fac, eu și cu mani…era boring.
Băiat cu coadă: Ăh, giv mi sam apdeits…nu mai ești cu Dan? Ai scăpat, fainăli? Era cripi să te știu cu ăla, era streingi băiatu! Hali shit, bine că ești fri, acum pot să mă dau la tine, hă, hăăă!
Fata cu ochelari: I tinc că faci giox, ai nău că ești stil cu Oana, nău uei! Plus că ești drancăr și nu te ține pula de mine. Ai geast finișed cu un ciudat și dau peste ănadăr, faci și urât când ești dranc, ai arătat dicu la parti la Mona…
Băiat cu coadă: Nu-s fă, streingi, Oana a făcut giox, că eram zdrențe și a zis să mă masturbeit în fața ei! Eu sunt numai ă litl aut of deăr, fără inhibiții. Cred că și tu ești aut of deăr.
Băiat cu barbă: Bă, hai că sunteti pervertid. Io-s mai de la cantri, ai cheim in Biucarest abia la 18 ani. Is mai tradișînal. Bunică-miu a fost cif de cuib la legionari…Era ăl mai popiular men din sat, și el futea, dar nu era ănmoral! Ai andărstend să i-o tragi uneia in privasi, da nu așa, să o iei la labă in public…Terminați-vă, eu chiar îs cristian-ortodox și ai love auăr tradișăns, uat ză fac!”
(…)
Poate dialogurile de mai sus par ireale, dar pe cuvântul meu că le-am auzit și nu au fost singurele de acest gen. Cred că și unii dintre cei care vor citi chestia de mai sus au sezizat situații similare. Dacă stau bine să mă gândesc,la sfârșitul secolului XIX, tot în clasa medie-burgheză, apăruse un fel de franțuzeală stupidă, de categoria ”furculision”. Din păcate, istoria se repetă mai mult în parțile ei hilar-tembele. Totuși nu mă pot abține să nu mă întreb: dacă tot ești cretin, de ce să simți nevoia să-ti exprimi prostia în două limbi pe care le stâlcești?

Ponta preferă blondele!

Când eram eu copil, ai mei se uitau la video la un film deja vintage pe vremea aia, ”Gentlemanii preferă blondele”, cu Marlyn Monroe. În toată treaba cu suspendarea lui Băsescu, nu e vorba nici măcar de o curvă cu har, cum era numita Marlyn și în niciun caz de gentlemani. Mie calculul preluat de Victoraș Viorelaș după ce a fost elaborat de niște arhonți ai PSD mi se pare relativ simplu. Mai întâi, gânditorul de la Palatul Victoria își trimite servitorul Călinel Antonel să se ia de Băsescu, dar, de fapt, să-l flegmeze în ochi pe Klaus. Asta înseamnă că onorabila anexă a PSD, Tăriceanu, poate să pară ”dreptaciul” antibăsist principal, cu potențial de suflat voturi de la electoratul tradițional al PNL, în mod clasic antitraianus. Fără noimă directă, suspendarea haimanalei escroace de la Cotroceni pare să aibă drept scop doar anatemizarea, printr-o lovitură cu manta, lui Johannis drept aliat al lui Băsescu. Deasemenea, o manevră de genul ăsta îi va oferi un prilej perfect ”supendabilului” să facă exact ce știe mai bine, să stucheaschă, să pocnească, să înjure și să se dea cu curul de gresia palatului unde l-a adus ghinionul poporului român. ”Victima”, Băsescu o să poată să își remorcheze parapanta vopsită și să-i ofere tot ce poate stoarce din tubul de nămol, trei sferturi gol, care a fost umplut la un moment dat cu fraierii care constituiau bazinul său electoral.
Cu doi iepuri lansați dintr-o lovitură pe orbita politică, ambii hoți de voturi liberal-creștine, dublate de o campanie destructivă, ginerele lui Ilie Sârbu speră să-l facă pe neamț să se depărteze de turul 2, unde ar vrea să se întâlnească, eventual, cu blonda lui Băsescu, atât de urâtă de majoritatea populației, încât Victoraș ar câștiga cu peste 70%. Fiindcă sunt adeptul proverbului ”pe cine scoți din moarte clinică, nu te lasă să furi singur” și fiindcă nu mi-ar place o finală între un fante de mahala și o rapandulă politică dublată de un derbedeu bătrân, o să votez, în ciuda defectelor lui evidente, cu Johannis.