Lună: Decembrie 2014

Literatul Vântu

De mai multă vreme urmăresc, atât cât îmi permite timpul, ce comite domnul Sorin Ovidiu Vântu pe blog-ul personal. Distinsul escroc, aflat între două pârnăi, dovedește cinism cabotin, e megaloman, frustrat, face pe Mesia. Încearcă să scoată din el un fel de analiză globală a societății românești, aruncă sferturi de informație, insinuează că știe chestii fără să zică nimic, arată fără probe pisica unor politicieni și oameni de media. Nu conținutul sau valoarea informativă sunt neapărat interesante la SOV, m-a uimit însă faptul că are talent literar. Povestește bine, textele se citesc ușor, are urme de umor care chiar m-au făcut să zâmbesc. Fiindcă dă citate din tot felul de opere clasice universale și scriitori români, m-a dus cu gândul la o specie de juni de pe vreme lui Ceaușescu, ăia care frecventau cenaclurile literare și voiau să se remarce cu orice preț, găsind că ăsta e un debușeu bun pentru intrat în viața publică. De fapt, după cum povește chiar SOV într-o postare, cu asta se ocupa în tinerețe. Își aduce aminte că atârna prin diverse cârciumi mai mult sau mai puțin boeme din Iași și discuta literatură, artă plastică și filozofie cu ”deștepți de generație”, studenți sau scriitori deja debutați, care nu-l băgau prea tare-n seamă.
Cred că de aici i se trage lui SOV. Dacă ar fi avut noroc sau ghinion, chestie de optică, ar fi intrat la filologie sau filizofie pe vremea lui Ceaușescu, poate ar fi publicat o plachetă de versuri și acum era bibliotecar-șef la Iași sau cel mai tare profesor de română (bineînțeles, spăgar) din Roman.
Așa, fiindcă tânărului Vântu soarta nu i-a dat ce voia atunci, iată-l acum milinonar în euro, mafiot, fost pușcăriaș și pârnăiabil în a nu știu câta tură.

P:S: Sâmbătă de la 13,30 pe TVR 2, puteți vedea un film al meu despre generalul Ion Eremia, un personaj ciudat.