Lună: Aprilie 2017

Luptătorul Tăriceanu și turnătorii de aur

 

În ultima vreme, după ce un mameluc l-a definit drept drept un fel de apostol al luptei cu Securitatea, stimabilul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu a îmbrăcat cămașa de zale ruginite uitată în pod de tac-su vitreg, distinsul turnător Dan Lăzărescu și a pornit la atac. Îi dă cu binomul, ”metodele securistice”, conspirația serviciilor și altele, de spui că e cel mai mare luptător antisistem și vrea să salveze patria de o dictatură a instituțiilor de forță. Din cauza asta am făcut un exercițiu și am aruncat o privire sumară asupra membrilor structurilor de conducere a ALDE. Mai rar am văzut așa o amestecătură de securiști vechi și noi, fie ei ofițeri, turnători de duzină sau ciripitori importanți. Fostul premier e înconjurat de atâția d-ăștia că ar putea să-și boteze partidul Asocierea Liberă a Delatorilor Emotivi, de exemplu. Să o luăm metodic:

Domnii Teodor Meleșcanu și Cătălin Harnagea sunt foști șefi ai SIE. Despre primul, cunoscut aviator politic, există suspiciunea absolut credibilă că a fost înainte de 1989 și ofițer acoperit al Direcției de Informații Externe și s-a adăpat direct la izvorul de inteligență al generalului Nicolae Pleșiță.

Varujan Vosganian este vicepreședinte al ALDE. Lăsând la o parte dosarele de corupție în care acuzat și faptul că a reușit să le fenteze cu ajutorul imunității parlamentare și a uleiului sfințit, în 2006 a fost acuzat de către securistul transfug Liviu Turcu de faptul că ar fi fost colaborator al DIE înainte de 1989. Chiar dacă a primit un certificat de necolaborare de la CNSAS, în 2010 a pierdut procesul de calomnie pe care-l intentase lui Liviu Turcu și Jurnalului Național așa că putem spune că discuția a rămas deschisă.

Vicepreședintele Mircea Moloț (numele de familie în maghiară înseamnă porcușor), fost șef al Consiliului Județean Hunedoara, este vârât în tot felul de daraveli ale DNA. Era un om hotărât de mic, fiindcă a început să colaboreze cu Securitatea încă din liceu. Mai târziu, când ajunsese profesor de fizică, a continuat cu voioșie turnătoriile așa cum dovedesc o droaie de documente.

În Biroul Politic Executiv al ALDE (denumire împrumutată probabil de la PCR) se află și omul cu nume oximoronic Ionel Cel Mare. Domnul ăsta, pe vremea lui Ceașcă a fost un vajnic gardian de pârnaie și a ieșit în rezervă cu grad de general după ce a slujit patria prin diverse pușcării. Cred că Ionel poate fi util colegilor de partid cu dosare, fiindcă, în calitatea lui de exponent al sistemului penitenciar le poate face un ghid de bune practici pentru când vor ajunge acolo.

Cetățenii enumerați mai sus sunt doar cei din structurile de conducere ale ALDE alese la recentul pseudo-congres pe care i-am descoperit la o singură privire rapidă ca având legături mai vechi sau mai noi cu ”structurile”. Probabil mai sunt și alții, pe care i-am omis.  I-aș mai aminti, suplimentar, pe ”vectorul de imagine” Ioan Ghișe, băiat cu angajament la Secu încă din prima junețe sau Andrei Alexandru,fost purtător de cuvânt personal al lui Tăriceanu și candidat ALDE la Senat, dat în gât de CNSAS la ultimele alegeri parlamentare.

De ce am făcut tot pomelnicul ăsta? Fiindcă am vrut să demonstrez că domnul Tăriceanu nu e un luptător anti-sistem. El e doar purtătorul de cuvânt al unor cealaveci din interiorul aparatului represiv al statului, nemulțumiți că nu mai pot fura ca-n codru și că și-au pierdut unele privilegii și amenințați de procese. Ținând cont că și asupra șefului senatului, personal, planează spectrul unor dosare grele, putem spune că e președintele potrivit peste gașca potrivită.

 

Un mister al ”Securității”…

Am apreciat atunci când oamenii de la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității au scanat și au ridicat pe site-ul lor revista Securitatea, o publicație de circuit închis a băieților. De acolo poți să-ți dai seama cât de paranoic, închistat, bătut în cap și în esență criminal era sistemul comunist. Deasemenea, cât de ”pricepuți” erau tovarășii securiști, care pierdeau timp și resurse foarte mari cu te miri ce prostie. O joacă interesantă pentru un istoric este să se prindă cine erau oamenii reprimați sau urmăriți de către Securitate, ale căror cazuri sunt relatate de ofițeri în revistă cu protagoniștii ascunși după pseudonime.

Tot răsfoind arhiva on-line am făcut o descoperire interesantă. În primul număr din 1989 (http://www.cnsas.ro/documente/periodicul_securitatea/Securitatea%201989-1-85.pdf) , tipărit probabil prin luna martie, între paginile 54 și 56 ar fi trebuit să se afle un interviu cu colonelul Traian Sima, șeful Securității din județul Timiș. El avea titlul anost ”Modul cum se acționează pentru valorificarea informațiilor în activitatea de prevenire”.  Interviurile din revista asta se desfășurau după un anumit tipic. Mai întâi, un mai mare al Securității dintr-un județ bolmoja ceva teoretic, apoi venea cu exemple concrete dintre chestiile pe care le făcea. Ei bine, din conversația cu Sima lipsesc ultimele două pagini, exact alea în care ar fi spus pe cine și cum a filat ca să nu se întâmple niște anumite treburi. Ținând cont că peste câteva luni la Timișoara izbucnea revoluția, aș putea să mă hazardez să spun că un ”binevoitor” ar fi smuls intenționat cele zicerile colonelului. Rămâne de văzut dacă e vorba de o manoperă a unor urmăriți care aveau legături dubioase și după aceea au avut un rol în declanșarea evenimentelor sau, din contră, dacă nu cumva chiar Sima avea interes să dispară cele două pagini. Din câte știu, șeful Securității Timiș, care a făcut ceva pușcărie după 1989 o ține și acum gaia-mațu că ele era un profesionist și că în decembrie el și subordonații săi au făcut doar muncă de informații,  au cântat la flaut și au recitat poezioare. Dovezile din teren probează contrariul și anume că toate structurile de forță ale statului au participat la masacrarea demonstranților și la brutalități groaznice împotriva persoanelor reținute. Niște declarații mult prea belicoase ale ofițerului nu ar fi putut decât să-i răstoarne afirmațiile de după 90, când făcea pe inocentul….

Plahotniuc: A fost sau n-a fost?

 

Acum 12 zile, o știre străfulgera prin mass-media românească: s-a încercat asasinarea ălui mai mogul dintre mogulii Moldovei, Vlad Plahotniuc. Cealavecul Plaha, băiat bun, are aproape de toate: televiziuni, bani, influență, monede vechi și cărți aranjate după culoarea coperții, partid cu oameni cumpărați. Un singur lucru îi lipsește, nu are popularitate și nici charismă. Pe scurt, e un fel de Dan Voiculescu în variantă moldovenească. Fost militar sovietic în niște structuri speciale și îmbogățit din afaceri cu statul, exact ca și varanul aflat după gratii la grădina zoologică Jilava, el poate să facă pomeni, filme propagandistice despre el însuși, să meargă în mâini, că nu păcălește pe nimeni. Degeaba clamează că e un pro-european și că vrea binele țărișoarei, că lumea nu-l prea ia în serios ca om bine intenționat. I s-a lipit eticheta de combinator cu oricine și orice în folosul propriu. Văzând că Maia Sandu și ai ei riscă să-l înfunde de tot pe segmentul electoral pro-european și unionist, i-ar fi trebuit o lovitură de imagine. Înainte de consiliul național al partidului său, aflat la guvernare, ca din senin, autoritățile moldovenești și ucrainene au anunțat că au dejucat un complot care viza moartea căpriorului. A apărut și un filmuleț în care niște ipochimeni discutau chestii filozofice și cum să-l achite pe Vlad, dacă să folosească pistoale cu amortizor sau aruncătoare de grenade. Am stat și m-am întrebat de ce nu voiau să încerce cu avioane Suhoi sau cu un batalion de tancuri…Alexandru Jizdan, ministru de interne și om de casă a lui Plaha, a mormăit ceva cum că atentatul era comandat de la Moscova și că a arestat mai multe persoane. Totul fără nume și fără  identități clare, semn că în Moldova sistemul e mult mai opac decât la noi. Între timp, a curs multă apă pe Prut și pe Niștru, dar vestiții comanditari au rămas tot în umbră. Doar niște surse din procuratura de la Chișinău au sugerat că ei nu ar fi FSB-ul sau mafia rusă, cum se lăsase să se înțeleagă inițial, ci ”doi moldoveni, unul dintre ei o fiind o autoritate criminală, care se află acum în orașul Moscova din Rusia”.

O parte dintre arestați se cer și ei afară de la ”izolator” (iată cum se cheamă arestul preventiv peste Prut).

La adăpostul perdelei de fum, lăsate de ”asasinat”, ”europeanul” Plaha și rusofilul Dodon par să se fi înțeles asupra modificării sistemului electoral pentru parlamentare, care va avantaje partidele și candidații cu mulți bani. Deasemenea, sunt semne că au bătut palma și cum să căpușeze diverse instituții de stat care mai pot fi încă mulse.

Toate astea mă fac să mă întreb sincer care e realitatea în cazul pretinsei tentative de omor de la Chișinău și să mă gândesc la ce strategii propagandistice are planificate domnul Vlad Plahotniuc mai departe.

Tăcerea mielului Ghiță

 

Exact ca și Gregorian Bivolaru, când au pus mâna pe el polițaii francezi, Sebi Ghiță s-a jucat de-a alt cetățean european. A fost așa de fraier că s-a dat sloven, cum ar veni tot din spațiul ex-iugoslav și probabil nu ciripea neam nici sârbă, nici slovenă. Când l-au luat pe Guru, eu am spus că s-ar putea stârni un scandal monstru dacă ăla ar fi zis despre implicarea politică a MISA și ce autorități a șpăguit ca să-l lase să se joace de-a structura piramidală de vândut piei de cloșcă mulți ani. Grig a tăcut mâlc, probabil în speranța să nu fie înfundat mai tare. Cred că, fiindcă tot e Paștele, că și în cazul lui Ghiță vom asista la filmul ”Tăcerea mielului”. De ce? Pe de o parte pentru că împricinatul a dat deja din gușă cam ce știa despre madam Kovesi și Coldea. A livrat can-canuri cu chefuri, lăutari, pileli, cucuvele mov și vile ale SRI. Nu cred că  au mare importanță pentru o eventuală demitere a șefei DNA. Nu am văzut nicio dovadă palpabilă care să demonstreze că madama asta a măsluit sentințe, a luat șpagă sau a efectuat trafic de influență. Ar putea însă să dețină dovezi despre porcărele făcute exact de prietenii săi Ponta, Dragnea, Udrea , Maior și Cocoș. Treburi cu bani de campanie electorală, licitații, comenzi de stat și alte șterpeleli ar putea ieși pe goarna marelui om. Nu cred că o să o scoată ceva, fiindcă ar ridica niște mingi la fileul Cucuvelei. Pe de altă parte, dacă îi toarnă pe ăștia nu o să mai aibă cine să-i trimită țigări și portocale la pârnaie.

Ghiță a căzut în plasă ca un fraier. Să te vezi cu frac-tu într-o țară vecină României când ești dat în urmărire internațională e o greșeală de amator. Dacă ar fi vrut să se lase prins, n-ar fi umblat cu actele măsluite. Cred că a fost așa de sigur pe el fiindcă se baza pe foștii săi colegi de partid ajunși la guvernare, care l-or fi asigurat că doar se fac că-l caută. Nu știu dacă l-au găsit autoritățile române sau acestea au fost presate să-l umfle pe om la presiunile unor parteneri strategici. În orice caz, sunt destul de sceptic în ceea ce privește ”dezvăluirile” pe care o să le facă odată ajuns acasă.

 

Băiatul rău la toate

 

Cu toate că au talentul special să dărâme toate construcțiile făcute de alții pe care se cocoață, unii oameni cad tot timpul în picioare. Preiau o chestie, aia se face bucăți și trec voioși la alta.

Pe băiatul Dan Andronic l-am văzut prima oară când eram în anul întâi de facultate. El era anul trei tot la istorie și atunci când eu am terminat, l-am lăsat în aceeași fază a vieții lui academice ca la început. A știut tot timpul să se insinueze pe lângă mai marii zilei, indiferent de orientare, a utilizat judicios femei în întreprinderile sale. Crescut ca și alți șmecherași de ”maistrul” Cristoiu, a luat-o mai întâi de nevastă pe fata lui Horia Alexandrescu (fiindcă, nu-i așa, limba catifelată a tatălui deschidea ca un șperaclu ușile puterii) iar apoi i-a luat nevasta lui Sorin Ovidiu Vântu, care-l primise pe tarlaua sa . Unele voci spuneau chiar că SOV ar fi încurajat chestia asta, fiindcă se plictisise de doamnă, cert e că în urma afacerii ăsteia Andronic nu a ieșit șifonat, ba din contră. Intrase în ”lumea bună”, adică într-o pastă de politicieni veroși, escroci imobiliari, păpușari cu bani. De aici până la cariera de ”consultant politic” a fost doar un pas mic și vioi. Țin minte că pe la șfârșitul anilor 90 și începutul anilor 2000, atunci când în rare ocazii mai ajungeam printr-un club ”discret”, cu ștaif și foarte scump, dădeam cu ochii de Andronic pufăind dintr-un trabuc și ținând  isonul la câte o masă de puternici ai momentului.

Cum-necum, în 2004 l-a consiliat pe Adrian Năstase și ăla a pierdut. În 2008, insinuat pe sub pielea lui Tăriceanu, a coordonat campania PNL și partidul a ieșit din schema puterii, cu toate că Andronic  adusese niște israelieni foarte scumpi să se ocupe și ei de campanie. În 2012 a lucrat la o strategie dezastru pentru ARD, iar anul trecut s-a ocupat cu glorie de PMP, așa de bine că nu a reușit nici măcar el să se aleagă deputat.

Mă întrebam cu reușeste să pună mâna pe tot felul de contracte, pe principiul ”din greșeală în greșeală până la victoria finală”. Mi-am explicat asta prin faptul că ajunsese un fel de bielă-manivelă a unei mafii suprapartinice.  După cum s-a văzut plimba vorba și intermedia fapta între ”băieții deștepți” ai lui Năstase, gen Remus Truică, gașca Cocoș-Udrea, gruparea lui Oprea și diverși de pirați internaționali. Că a picat în cercetare pe un mizilic precum afacerea cu terenuri de la Băneasa, mai era cum mai era. Ieri, însă procurorii au dat și în el dar și în fabrici și uzine de familie. Îndurerat, Băsescu, cu blonda condamnată și fetița cea mare cercetată, cu fratele  poprit la pușcărie a încercat o manevră de kamikaze. L-a pus pe Andronic, în opinia mea, să turuie că i-a văzut la nu știu ce sindrofie pe Oprea, Kovesi, Maior și Coldea, în 2009, complotând să falsifice alegerile în favoarea marelui Traian. Prin fumigena asta, cu care își gazează și prieteni și dușmani vrea să încerce, probabil, o suspendare a Laurei Codruța Kovesi și începerea unei cercetări anevoioase împotriva ei, fiindcă, deh, vina ar fi imensă și timpul a tasat dovezile. Sunt curios dacă o să îi mergă. Nu de ala, dar l-a folosit în treaba asta pe băiatul rău la toate și asta poate aduce, vorba lui Iohannis, ghinion.

Lampa lui Dughin

 

Ieri seară, într-o atmosferă ”inițiatică”, s-a produs la Sala Dalles Alexandr Dughin. Aflând, prin amabilitatea unui prieten, Doinel Tronaru, că o să descindă în buricul târgului tocmai ”ideologul lui Putin” și ”inteligența cenușie a Kremlinului”, m-am dus și eu. Am dat peste un Nicolae Ceaușescu puțin mai sofisticat.

Habar nu am de ce rușii l-au fabricat pe omul ăsta în chip de marionetă ideologică, dar l-au școlit bine. Are barbă, vorbește calm, face pe pravoslavnicul. Euroasiaticul evită răspunsuri clare, perie publicul livrând chestii pe care oamenii vor să le audă. Ieri i-a dat cu cât de mult îi iubește el pe Blaga, Eliade, Culianu, Vintilă Horia, Vasile Lovinescu și Nae Ionescu, semn că și-a făcut bine lecțiile și are în spate o echipă bună de documentariști. Despre moldoveni spune că sunt o entitate separată față de români, dar nu o face tranșant, să nu ne zgârie prea tare orgoliul. A atacat mai tranșant doar problema LGBT, fiindcă, nu-i așa, românii nu sunt sensibili la ce pățesc homosexualii în Rusia. Din câte mi-am dat seama, consideră popoarele o pastă unitară, nu un conglomerat de individualități cu credințe și idealuri comune. Bagă și puțin Zamolxe, să se simtă tot puiul de dac bine, semn că are o memorie bună. Spune că e antiglobalist, dar, la o simplă auzire, chestia asta se reduce la un discurs anti-UE. Îl place pe Trump, fiindcă poate deveni ca Putin sau, în orice caz, există posibilitatea ca omul cănit de la Casa Albă să negocieze cu kaghebistul de la Kremlin o nouă împărțire a lumii.

Coloana a 5,2-a

Publicul venit ieri să-l admire plenar pe starețul eurasianismului era format din lingăi profesioniști, sebighițiști, nebuni cu patalama, dacopați și curioși. Au fost ,cam 52 de oameni. Printre ei i-am zărit pe Horațiu Șerb, managerul cârciumii La Copac, membru de frunte al PRU și băiat simpatic, generalul Mircea Chelaru (http://jurnalul.ro/special-jurnalul/generalul-mircea-chelaru-ordinul-suveran-sfintei-fecioare-maria-mare-preot-635228.html), Dragoș Dumitriu, posesor de ochelari, fost parlamentar PRM, fost redactor-șef la Atac la persoană, fost băiat de casă al lui Marinescu- Bideu, actualmente vânător de combinații rusofile, protocronistul ceaușist Dan Zamfirescu, mândru delator la Secu, Mircea Popa, un fan bătrân al URSS și alții așijderea. Mi s-a părut că e exact combinația despre care am scris aici: https://istoriiincalcite.wordpress.com/2017/04/03/polul-est/

Dacă ăștia sunt, cel puțin pe față, agenții de influență ai Rusiei la noi, nu văd niciun pericol direct pentru orientarea euro-atlantică a țării. Mi-e tare teamă însă că e vorba de o perdea de fum. Dacă tot vorbim de Rusia, mi-e frică însă să nu avem de-a face cu o serie de păpuși matroșka pe invers: dacă deschizi păpușa mică să nu iasă una mare și cu mustață. Nu de alta, dar discursul obsesiv anti Soros și cu oculta mondială a susurat nițel și din gura lui Liviu Dragnea.

Ostapi Benderi, prezidiul

Traducătorul lui Dughin în românește (de fapt, ar fi trebuit să spună în ”moldovenește”) este Iurie Roșca. Pentru cei care nu au memorie bună, amitesc faptul că băiatul ăsta, prin anii 90 era principalul vector unionist în Moldova. Nu știu dacă de la bun început era omul KGB-FSB, dar a cârmit-o din ce în ce mai tare către est. S-a aliat cu Voronin, l-a susținut pe Dodon, a ajuns să presteze pe platforma media Sputnik, principalul instrument de propagandă rusească de peste Prut, acum luptă pentru ”neatârnarea” (sau, de fapt, atârnarea de un cârlig estic) statului artificial Moldova. E un maestru al combinațiilor, dar, din punct de vedere politic e mort pe tot teritoriul României.

De-a stânga lui Dughin se afla Constantin Pârvulescu, un naționalist român care vorbește doar franțuzește. El e fiul lui Jean Pârvulescu, un personaj cu o biografie fabuloasă, chiar reîncarnarea lui Ostap Bender. Emigrat în 1949 în Franța, domnul Jean a scris politologie (a dat din el și ceva cu Eurasia), a consiliat teroriști (mișcarea OAS, care voia să-l asasineze pe De Gaulle), lăsa senzația că îl primesc mai marii lumii dar se bucura de un sandwich primit moca. Pentru mai multe amănunte despre personaj recomand citirea volumelor memorialistice ale Monicăi Lovinescu. Dughin i-a dezgropat operele și-l consideră un mentor spiritual. Domnul fiu, simpatic și cu barbă, domiciliază, nu se știe de ce, la mânăstirea Negru Vodă și, ca într-o piesă absurdă i-a dat cu rădăcinile creștin-ortodoxe și românismul de esență putinistă în limba lui Voltaire.

Tot la prezidiu stătea și cucoana editor, Mariana Heroiu. E o doamnă amică a lui Roșca din 1990. Îl admiră pe marele Ilie Bădescu, tăticul spiritual al lui Marian Munteanu. Editura care-l aruncă pe Dughin pe piața românescă se cheamă Mica Valahie. Să fie în capul lor, eu unul vreau România Mare în interiorul Uniunii Europene.

O întrebare în aer

Ce am înțeles eu din discursul lui Dughin e că omul nu se consideră fascist sau comunist, dar e anti-liberal. E anti-globalizare și vrea o lume ”multipolară”. Se crede guru al unei ”a patra căi”. La sfârșit, i s-au pus întrebări. Am vrut și eu, am dat din mâini, din picioare, dar nimeni nu mi-a dat cuvântul, poate chestionarul era aranjat din start. Voiam să-l întreb de ce nu l-a pomenit pe un alt ”gânditor” român din care mi se pare că s-a inspirat în mare parte. E vorba de Nicolae Ceaușescu. Și ăla voia o lume multipolară, cu el bulibașă peste țările nealiniate și în curs de dezvoltare. Îi dădea în sus și-n jos, exact ca Dughin, cu ”neamesticul în treburili interne”. După logica dughinistă, dacă pe Amazon există triburi de canibali, ele trebuie lăsate în pace. Dacă Bashar al Assad își gazează adversarii nu e nimic. Dacă în Rusia jurnaliști curajoși și opozanți politici sunt asasinați, nu contează.

Concluzia mea e că domnul Dughin e un imperialist rus primitiv. Nu am pomenit titlul cărții pe care a lansat-o, fiindcă nu cred că merită citită și costă mult. Dughin nu e o lumină, nici vreun înțelept ci un produs media fabricat în laborator la Moscova și exportat. Aș sfătui pe oricine să nu încerce să ia lumină de la lampa lui Dughin fiindcă nu o să găsească. Are fitilul putred și gazul e de fapt vodcă slabă, care nu se aprinde.

 

Polul Est

 

Am văzut că niște cioburi și hârci politice au pus-o de o chestie care se cheamă BINE și se vrea o mișcare naționalistă. E vorba de un grup de ipochimeni rămași fără stăpân, care-și caută un patron. Bogdan Diaconu, fără fugarul Sebi Ghiță e un buzunar gol iar PRU doar o bucată de hârtie. Din PRM, prin decesul păstorului nebun nu a rămas decât un club de securiști bătrâni și pensionari săraci cu duhul. În plus, pe lângă ei, s-au mai lipit și un grup de huligani rudimentari numit Partidul Noua Dreaptă, care l-a susținut cu mare succes la alegerile trecute pe Marian Munteanu. E, vorba lui Argetoianu, un bordel nou cu curve bătrâne, dacă ținem cont că va ateriza în sacul ăsta de gunoi și Gigi Becali, după spusele celor care s-au asociat acolo.

Dacă ar fi să analizăm, toate cele trei componente au făcut un joc de inspirație estică:

Diaconu a avut un discurs anti-european, conspiraționist și contra instituțiilor statului care-i puneau în pericol șeful fugit. PRM-ul a ținut-o langa tot așa, dar mai puțin vizibil, neavând surle și trâmbițe în spate. Noua Dreaptă are o filială în Basarabia care a făcut exact jocul lui Dodon și al Moscovei, prin manifestări extremiste. Capul de bour ajuns președinte la Chișinău a avut pe cine să arate cu deștul și să spună ceva de genul uite cine-s unioniștii, niște ”fasâști”.

Cum în Olanda n-a câștigat extrema dreaptă iar în Franța Marine Le Pen are toate șansele să piardă prezidențialele, eram oarecum liniștit. M-am liniștit de tot când i-am văzut pe cercopitecii ăștia politici formând ”Polul Est” de la noi. Prelungirea posibilă a Kremlinului aici e un virus mort cu efect de vaccin. Dacă, vorba lui Dragnea-baci pe calul ăsta mort va încăleca tocmai cavalerul Ponta, avându-l drept scutier pe Daniel Constantin biletul de dus spre tomberonul politic al celor doi e garantat.