Lună: noiembrie 2020

Un document publicat în premieră, din Arhivele Securității: Compresorul, microfonul și mecanicul

Una dintre victimele Securității a fost inginerul evreu și mason Andrei Ascher, care a fost condamnat la moarte în 1975. Povestea lui o găsiți aici: https://istoriiincalcite.wordpress.com/2020/03/16/1975-un-mason-evreu-condamnat-la-moarte-in-romania/. Scorciovind prin dosarele consacrate lui, am dat peste consemnarea unei ”victorii de importanță planetară” a ”băieților”.

”Spionul” Ascher  avea o mamă bătrână și bolnavă la pat, care, logic, nu ieșea din casă. Treaba asta punea în mare dificultate echipa tehnica a căreia sarcină era să planteze microfoane în apartamentul lui.  După o matură și prelungă cugetare-n grup, colectivul de ofițeri condus de locotenent-colonelul Olaru Constantin a ajuns la concluzia că microfoanele pot fi plasate găurind plafonul sau parchetul de la camerele lui Andrei Ascher. Deasupra stătea istoricul de partid Aurică Simion, cu soția tot din aparatul Muzeului de Istorie al PCR. Să intri peste un asemena personaj în casă și să-i dai cu bormașina p-acolo necesita aprobări ”de foarte sus”. În plus, o gaură dată-n tavan putea produce moloz în casa lui Ascher și ”astfel deconspirarea-i gata”.

Până la urmă au ajuns la concluzia că tovarășul Bozomală Ion, maistru mecanic la Autobaza Bucureștii Noi, care ținea de Gospodăria CC al PCR e cel mai potrivit ca ”persoană de sprijin”. Avea ”sânge de proletar”, putea fi trimis la plimbare cu soția și copiii, fiindcă avea mașină mică, i-ar fi făcut plăcere să câștige niște lovele suplimentare. Fiind mai naiv, a înghițit gălușca plasată de ofițeri cum că vor, de fapt, să se benocleze într-un apartament de vis-a-vis.

Mai era o mică problemă. Echipa tehnică tot ar fi făcut zgomote și alți vecini s-ar fi sezizat că e ceva în neregulă.  Deșteptul locotenent-colonel Olaru, aducându-și aminte că și-a dat bacul recitând versurile lui Dan Deșliu ”Clipă, stai, oprește-ți zborul, se prăvale compresorul!”, a avut o idee de geniu. Cum în apropiere era un șantier, a vorbit cu tovarășul gradu care păstorea obiectivul să se dea drumul la un compresor zgomotos cât timp se instala ”tehnica”.

Pe 26  iunie 1973,Bozomală, disciplinat, a dat cheia de la casă, și-a încărcat familionul în automobil și a plecat să arate familiei frumusețile patriei. Locotent-colonelul Ploae Tudor și alți căuzași operativi au intrat cu fereală, pe rând, în apartamentul mecanicului și i-au găurit discret tavanul.

Întors, Bozomală probabil a fost mulțumit, fiindcă așa cum adnotează agramat Olaru ”Pentru sprijinul pe care Bozomală Ion nila acordat cu aprobarea conducerii unități i-am făcut cadou în valoare de 400 lei fără cte justificative.”. În timpul ăla erau ceva bani și mă gândesc dacă mecanicul nu s-a nărăvit ulterior la prestat servicii strategice și la autobază.

După manevra asta glorioasă, în care au fost implicați o droaie de ofițeri și colaboratori, au rezultat câteva mii de pagini cu stenogramele discuțiilor anodine din casa lui Ascher,despre legume, covoare și mobile, dar și faptul că inginerul îl mai înjura pe Ceaușescu, ceea ce a întărit ideea că e un dușman de clasă, dar nu un James Bond, cum au încercat să-l descrie securiștii când a fost condamnat la moarte.

Documentul original despre ”operațiune” îl vedeți aici făcând click pe ”microfon 8”: