Lună: Octombrie 2016

Lovitura oltenească a lui Dragnea

 

Liviu Dragnea a făcut o chestie care mă face să-l suspectez de oarece isteţime. Pe motiv de “bate păstorul şi se va răspândi turma” i-a ars un şut în cur baronului de Gorj Ion Călinoiu, de asta s-a dat de-a berbeleacul de pe listele PSD şi a ajuns să candideze independent pentru Camera Deputaţilor. Până aici, nimic spectaculos, mai puţin faptul că musiu Călinoiu era la fel de condamnat cu suspendare ca şi Dragnea însuşi. Numai că la Gorj, cap de listă la Camera Deputaţilor la PSD e chiar Victor Ponta. Cum Călinoiu controlează majoritatea primarilor şi structurilor PSD din Gorj, aceştia şi acestea vor lucra în favoarea candidaturii lui. Nu spun că va fi un cataclism atât de mare încât Ponta să nu intre în parlament. Faza e că lista avându-l drept cap şi pajură pe Victor Viorel va lua un scor mic faţă de media naţională a partidului. Asta înseamnă că, în eventualitatea în care domnul Ponta va emite pretenţii postelectorale  pe linie „de partid şi de stat”, Dragnea o să-l altoiască-n moalele capului cu rezultatul de la alegeri. Pe bună dreptate, cum poţi să ai, de exemplu, pretenţia să ajungi premier când iei doar 20% în pricipalul fief al PSD din Oltenia?

Când totul devine circ…

 

Am fost ieri la mitingul pentru Basarabia. Știam că amicii mei de la Acțiunea 2012 au o strategie să atragă atenția și să lanseze problematica unirii în campania electorală dublă de la București și Chișinău, așa că eram curios ce o să iasă. Georgică Simion se gândise să facă de la Piața Victoriei (unde se temina marșul ”cu voie de la primărie”) o manevră prin învăluire, să se întoarcă pe Calea Victoriei și să construiască un fel de ”maidan” în zona Universitate. Lumea a fost mai puțină decât se sconta iar jandarmii, care aflaseră de intențiile manifestanților i-au extras, ”delicat”, cu haine rupte și mâini sucite pe Georgică și pe alți trei militanți din mulțime când au vrut să schimbe traseul. De aici încolo, a început circul. Fiind prieten cu George, i-am alarmat pe Doru Mărieș, avocatul Sandu Surcel și alți amici care nu aflaseră că a fost umflat , ne-am băgat într-o mașină și am pornit pe urmele lui. Aveam informații că a fost dus de la Secția 1 Poliție unde fusese reținut inițial, la Secția 4. Am ajuns acolo relativ repede și am avut o surpriză. Am constatat că unii au inventat teleportarea. Marele Sebi Ghiță zburase de la manțogăria cu mici a PRU de la Izvor, se transformase  în Corina Dragotescu cu nădragi și gorăia în fața unei camere a propriei televiziuni despre conspirații. Aurică Pavelescu zbiera la niște milițieni că e avocat și că vrea să-l reprezinte pe Simion. Pâmpistul Jenea Tomac, probabil singurul dintre cei trei care fusese și la marș se băga și el în seamă. Mi-am zis că iaca, de exemplu PRU, despre care se spune că are sprijin moscovit, vrea să arondeze cauza unirii. Că Marian Munteanu, naționalist de tentă bleu-jandarm, vrea și el să tragă ceva voturi din chestiune și l-a trimis la înaintare pe Aurică. Marele patriot cu acte-n regulă pe cele două maluri ale Prutului, Băsescu nu putea să lipsească nici el din ciorbă și l-a scos pe Jenea din cutie. Habar n-am cât de unionist e Băsescu din moment ce luând și cetățenie moldovenească, a recunoscut personal existența unei structuri statale artificiale.

Cum- necum, lui Georgică & comp le-au dat drumul după ce i-au altoit, în parte, cu câte o amendă de 30 de bulioane de lei vechi. Ei eu venit la Universitate, unde au instalat corturi și au început ce se poate vedea și azi la televiziuni.

Există un mare risc. Mișcare unionistă poate fi anexată de către niște naționaliști de mucava precum domnii Ghiță și Diaconu, Munteanu, Băsescu. Efortul Moldovei de a se apropia de România și UE poate fi barat prin confiscarea dâmbovițeană a ideii de unire tocmai de către niște forțe anti-europene, apropiate de taigaua siberiană. Deja l-am văzut pe Ghiță perorând la televiziunea sa despre o conspirație anti-unionistă a lui Soros. Cauza unirii, care e o cauză națională, n-ar trebui transformată într-o ghioagă de campanie împotriva lui Cioloș, a PNL sau a USR. În sensul ăsta, ar fi bine ca și premierul, madam Gorghiu sau Nicușor Dan să-i primească o delegație a junilor unioniști și să vadă ce vor.

Dacă o cauză generală și națională va fi confiscată de către niște măscărici politici, mi se pare că tot ce se întâmplă la noi degenerează într-un circ. Și atunci când e prea mult circ, nici măcar nu se mai împarte pâine, nici la noi, nici în Moldova de peste Prut.

De ce tace Nuțu Anghelina?

 

Fiind băiet, pe la începutul anilor 2000, investigații jurnalistice făceam. La un moment dat, m-am mâncat în posterior să încep împreună cu un coleg de redacție o anchetă despre oarece neregului financiare de la Arhiepiscopia Bucureștiului a B.O.R. . Acolo era vlădică un domn pe numele civil Teodosie Petrescu, pe atunci Snagoveanul, devenit între timp Tomitanul. Firele chestiilor pe care le descoperisem duceau înspre I.P.S. Teodosie.  Ca o coincidență, marele cotidian la care lucram nu a publicat  în veacul vecilor ce descoperisem împreună cu colegul respectiv, în schimb a apărut un supliment ”de credință” al ziarului, cu sprijin din zona clericală. Unul dintre oamenii care ne dezvăluise foarte multe era Nuțu Anghelina. Omul ăsta fusese un fel de administrator la Patriarhie, ba chiar candidase cu un program misticoidal la președenția României în 1996. Interesele lui de afaceri se ciocniseră cu ale lui Teodosie și acesta din urmă dăduse de pământ cu Nuțu, ba chiar îi evacuase niște chestii lucrative de la subsolul Facultății de Teologie din București. Atunci mi-a dat în vileag tot felul de șmecherii ale viitorului episcop de litoral, dacă îmi mai aduc aminte bine, unele lucruri despre volatilizarea unor donații, o chestie cu niște căzi de baie și ba chiar și o istorie înfricoșătoare, despre un călugăr găsit mort prin niște cotloane de la teologie, treabă rămasă cu ”A.N.”. Din câte știu, acum Nuțu Anghelina este mediator judiciar prin București și se poate da ușor de el. S-ar putea să și vrea să vorbească.

Eta niet amerikanțâii…

 

Duminică seară, printr-o conjuctură drăguță de întâmplări, am ajuns la Sala Palatului, unde se producea nici mai mult nici mai puțin decât ”Corul Armatei Roșii-Alexandrov”. Mă uitasem pe afiș și văzusem că cealavecii respectivi, cu șepcile lor cât un OZN, vor cânta cover-uri după melodii celebre ale Beatles și Queen. Alea chiar m-au distrat, a fost mișto să auzi cum sună ”Wi arî di șampions” și ”Ilieu sâbmarin” scos de 30 de bărbați echipați în uniforme, cu accent slav.  În schimb, m-a uimit reacția publicului românesc. Sala plină-ureche, cam 6000 de persoane, a început să zbiere ”Paruskiii!”, ”Kalinkaaa!”, ”Katiușaaa!!!”, așa că zor-nevoie băieții ruși au băgat repertoriul clasic. Cel mai mare succes l-a avut un cântec de război care se chema ”Smuglyanka Moldovanka”. Era vorba despre un flăcău care voia și el să fute o moldoveacă, dar ea culegea struguri. Fata face o pauză și-l trimite nu în mă-sa Rusie, ci în pădure, să se bage într-un detașament de partizani moldoveni care se bat cu cotropitorii fasciști, probabil români.  Din câte știu eu, grupuri parașutate de sabotori sau spioni sovietici au acționat în Moldova, dar nu a fost un război de partizani. Una peste alta, lumea era în delir fix la cântecele cu care Armata Roșie a invadat România. Mi se părea că asist la o ședință colectivă de masochism cultural. Lăsând la o parte linia melodică sau altceva, mă gândesc ce s-ar fi întâmplat dacă în cea mai mare sală din Moscova, un cor al Bundeswehr (armata germană) ar fi cântat ”Horst Diestl lied”, ”Rin-tin-tin” și alte marșuri pe care le behăiau nemții când au invadat URSS. Nu știu dacă toată treaba cu schimbarea repertoriului a fost provocată subtil de cineva, dar situația asta mi-a adus aminte de un banc clasic:

Cică prin 1969, în Piața Venceslas din Praga, apare un tanc pe care scrie U.S. Army. Se strânge lumea, se bucură, desfac șampanii până când de sub turelă se ițește căpățâna unui rus, care zice : ”Eta niet amerikanțâii, eta karnaval!”.

Încurcate-s căile domnului Căutiș

 

Undeva pe la începutul secolului ăsta, prestam cu relativă voioșie în redacția Academiei Cațavencu. Din câte-mi aduc aminte,  tocmai pusese gheara pe publicație un cetățean numit Sorin Ovidiu Vântu, când oarecum din neant, s-a materializat la secția de investigații un băiat pe nume Alexandru Căuțiș. Părea tăcut și timid, la ședințele de sumar privea inteligent în gol și nici măcar nu lua parte la hăhăielile noastre colective. Avea însă oarece calități, în sensul că era conectat la niște rețele, probabil albăstrui, care-i furnizau informații destul de interesante, cel mai tare pentru unii care voiau să-și bușească adversarii politici.

La puțin timp, eu m-am cărăbănit de la Cațavencu pe motiv de nepotrivire de caracter cu unii de acolo. Cu omul mai sus pomenit m-am mai intersectat doar sporadic, prin oraș. Mi-a atras atenția în 2009, când a barat drumul PSD spre putere. El a fost ăla care l-a pozat (mă mir cum nu-și mai aduce nimeni aminte asta) pe prostănacul Geoană, înaintea turul 2 al prezidențialelor, mergând să se relaxeze acasă la Vântu. Academia Cațavencu a publicat poza, Băsescu i-a tras  cu mogulul peste bot  onorabilului Mircea și a câștigat. Efectul a fost în cascadă, a apărut UNPR și PSD a zburat din coaliția de guvernare. Fără să fiu paranoic și acum cred că a fost o înțelegere pe sub masă între SOV, Băsescu și niște băieți din servicii menită să bareze calea spre putere a soțului țopăitor al doamnei Mihaela. Altfel nu îmi explic de ce poza intermediarului Căutiș a apărut chiar în săptămânalul proprietate a rârâitului eolian. Mai mult, sunt convins că omul care a executat lucrarea, recte Căutiș, se afla în serviciu (unul dintre ele) comandat.

Despre el am mai auzit că plecase, când a fost o sciziune în redacția cațavencilor, la Kamikaze, apoi l-am văzut vituperând împotriva PSD pe la Realitatea. Îl tot pocnea pe Dragnea în moalele capului cu lopețile utilizate de firma Teldrum și își sufla nasul în permanentul coanei Andronescu. Se integrase în corul ”Martorilor lui Rareș”, mari și neinspirați înjurători de pesedea.

Mare mi-a fost mirarea când am auzit că (Alexandru) Căuțiș (căcofonie voită), vrea să candideze pe lista PSD pentru un post de deputat, tocmai la Constanța.  De aici am tras concluzia că s-ar putea ca Coldea (altă cacofonie voită) să facă listele PSD. În plus, mi-am adus aminte că un alt ziarist ”celebru”, Radu Mazăre, după ce a fost condamnat penal fiincă l-a înjurat pe Ion  Iliescu a ajuns, o perioadă, ăl mai mare pesedist de litoral și acum se pregătește de  concediu într-o stațiune numită Poarta Albă, pentru mai mulți ani.

La scurt timp după ce Căutiș și-a anunțat candidatura, Liviu Dragnea a ieșit pe un canal colector TV și a spus că nu e nici vorbă să se opleșescă la partidul lui nici Căutiș, nici Lavinia Șandru, un alt nume vehiculat pentru listele roșiilor.

De aici, încerc să fac altă deducție: dăcă ditamai Dragnea nu știa nimic, probabil că e vorba și în cazul lui Alexandru și al madamei Șandru de niște manțogării locale. Fostul meu coleg de la Cațavencu e crescut la Constanța și cine știe ce relații de prieteșug ghebos de port sau dosare aflate în mânecă îl leagă de Felix Stroe, șeful PSD de acolo în perioada post Nicușor-Mazăre. Și în șpeța coanei Lavinia, explicația poate fi similară. E plauzibil ca Darius Vâlcov, care și-a transformat, cine știe, fosta soție în parteneră de afaceri, să fi vrut să aibă o marionetă la filiala Olt a PSD, pe care să o controleze când e cazul din arest, cu telecomandă.

În ambele eventualități, se face de varză acră domnul Dragnea: ori se joacă la el în partid serviciile cum vor, ori baronii locali îi dau cu tifla. Cât despre Căutiș, dacă nu se lipește de un scaun de  deputat, și a anunțat tărășenia doar pe baza unei întelegeri cu Stroe, o să iasă din toată afacerea așa de creponat și șifonat încât nu văd unde s-ar mai lipi ca jurnalist.

o