Povestea vicepreşedintelui

Sâmbătă şi duminică, de la 12,30, pe TVR2, veţi putea vedea „Povestea vicepreşedintelui”, spusă chiar de el. Este vorba de Kiraly Karoly, fost nomeclaturist de vârf al PCR devenit disident anticeauşist apoi, din 22 decembrie 1989 până la formarea Adunării Constituante din 1990 vicepreşedinte al CFSN şi CPUN. O perioadă a fost, cel puţin scriptic, al doilea om din statul român. Dl. Kiraly a dispărut pur şi simplu din viaţa publică românească undeva în 1991, în timp ce era vicepreşedinte al Senatului din partea UDMR. Am reuşit să aflu că duce o existenţă discretă undeva în Ungaria, aproape de graniţa cu România. Am mers acolo şi am făcut un interviu maraton de aproape 7 ore. Mi-a fost foarte greu să aleg cam 40 de minute din el iar la unele informaţii am fost nevoit să renunţ datorită politicii editoriale a TVR. Sper să pot să editez o carte cu varianta integrală a discuţiei. Până una-alta, sâmbătă şi duminică vă invit să vedeţi o emisiune despre Securitate, Ceauşescu, Gorbaciov, vânătorile nomenclaturii, violenţele de la Târgu Mureş din 1990 şi multe altele.

Anunțuri

Românul care l-a „tradus” pe Hitler

Duminică, 3.09.2017, pe TVR2, de la ora 12,30, o să vă prezint povestea spectaculoasă a colonelului Radu Gallin, translatorul de germană a lui Ion Antonescu. După mai multe întâlniri între Hitler şi mareşal, colonelul şi-a dat seama că dictatorul neamţ e nebun şi s-a implicat activ în tot felul de combinaţii care vizau ieşirea României din război. Drept recompensă, comuniştii l-au băgat la puşcărie.Prin bunăvoinţa lui Mircea Gallin, fiul lui Radu, memoriile inedite ale translatorului lui Antonescu au ajuns în posesia mea. Voi face tot posibilul să le public.
Sâmbătă, pe 2.09., tot de la 12,30, TVR2 va difuza filmul „Nepalezul de la Tâncăbeşti”, o poveste ciudată, despre cum a ajuns să fie plantată piatra tombală a unui soldat gurkha (trib războinic din munţii Nepalului) lângă Bucureşti. Am încercat să refac traseul spectaculos al fruntaşului Maniraj Gurung şi cum şi-a petrecut el în România ultima perioadă a vieţii.

Apar „Castraţii” la TVR2!

Apar „Castraţii” la TVR2!
Mâine, sâmbătă 26.08.2017, de la ora 12,30 veţi putea în sfârşit vedea pe TVR2 filmul meu „Castraţii”. Este unul dintre cele mai bune pe care le-am făcut, nu datorită abilităţilor mele teleastice ci pentru că are un subiect senzaţional. Este vorba despre o sectă care a funcţionat (poate încă mai există) pe teritoriul României, ai cărei membri îşi extirpau organele genitale pentru a nu păcătui. Am găsit oameni care au asistat la ritualul mutilator şi personaje care au coabitat cu sectanţii. Din raţiuni de pudiboderie, vreme de mai multe zeci de ani istoria scapeţilor a fost îngropată. Din câte ştiu, documentarul meu, făcut cu mijloace modeste, este primul care tratează povestea asta.Ca şi săptămâna trecută, filmele mele nu au beneficiat de niciun fel de promovare, aşa că vă rog să răspândiţi vestea că vor fi difuzate sâmbătă şi duminică de la 12,30.
Duminică, de la aceeaşi oră se va difuza documentarul „Legenda prinţului arab”. Este vorba despre cum mentalul colectiv simte nevoia să fabrice eroi. La sfârşitul Primului Război Mondial, un prizonier algerian din trupele coloniale franceze este împuşcat de o patrulă germană la marginea satului, pe atunci, Slobozia. Nevoia de poveşti eroico-romantice a ialomiţenilor îl transformă în „prinţ”, „medic de excepţie”, „iniţiator al unei mişcări de rezistenţă”. În oraş i se ridică monumente.Am încercat să aflu cine a fost algerianl ucis şi ce s-a întâmplat cu el.

Dosarul „Oculta”

După lupte seculare care au durat mai multe luni, pe TVR2 începe cel de-al treilea ciclu al emisiunii mele ”Istorii încâlcite”. Sâmbătă, 19.08, la ora 12,30, va fi difuzată prima, ”Dosarul Oculta”.Este vorba despre cum au urmărut securiștii Francmasoneria în anii 80 ai secolului trecut. Veți vedea că în capul ofițerilor era o bulibășeală totală, că filau drept masoni vrăjitoare țigănci, yoghini, filateliști, esperantiști, magicieni care scoteau iepuri din pălărie. Filmul e plin de informație culeasă din dosarele Securității. Le mulțumesc invitaților mei din emisiune, Florian Bichir, Horia Nestorescu-Bălcești și Silviu B. Moldovan.
Duminică, 20.08, tot de la 12,30, va fi dată pe post a doua ediție, în care încerc să lămuresc în ce măsura a fost revoluționar Avram Iancu. Pe vremea împușcatului și nu numai, s-a acreditat ideea unui Iancu stângist și reformator radical. Eu cred că nu a fost chiar așa cu toate că era indiscutabil un patriot. Am avut drept invitați istorici competenți, de origine română și maghiară.
Vă doresc vizionare plăcută.

Promovează postarea

Dragnea și conspirația mondială

 

Stau și mă uit de câtva timp la războiul lui Dragnea cu universul. Fostul său camarad de partid Alin Teodorescu i-a ars cu buchetul de trandafiri în cap și a încercat să demonstreze cum șeful PSD și alți cetățeni de bine puteau panacota discret bani din afaceri cu statul. A venit și Rise Project cu raportul făcut în urmă cu câțiva ani de ”Doi și un sfert”, care întărea spusele sociologului șmecher care a cântat de-a lungul vieții pe la toate mesele posibile.

Reacția lui Dragnea a fost cea mai tâmpită posibilă. În loc să se chinuie să explice despre ce e vorba în vestitul scandal ”Brazilia”, să spună omenește cum a agonisit un hangar cu piscină și teren de tenis cu nocturnă, ce e cu hotelul, cu Tel Drum, cu apartamentele ANL din Alexandria, a băgat-o pe aia cu conspirația mondială. Reptilienii, bubulii, Soros în persoană vor să-l destabilizeze pe el și prin el țărișoara în ansamblu.  Mustața lui, revăsată peste țară,este ultima pavăză a fruntariilor.  Uniți în fața pericolului comun reprezentat de DNA, în hora împotriva maleficilor internaționali au intrat și Antena 3 și niște oameni ai lui Băsescu aflați în situația de a sta câțiva ani într-o stațiune cu gratii. Habar n-am dacă domnul Bebe, fostul soț al madamei Kovesi a fost protejat sau nu de baschetbalistă după ce a turnat nisip falsificat și pietre neomologate  pe sub autostrada Sibiu-Orăștie. Au apărut și niște inamici americani fosilizați ai lui Soros care i-au tras la cap dinozaurului satanist în reluare la cinstitul predicator Gâdea. Una peste alta, sincer, nu văd de ce un miliardar-speculant de 85 de ani, care în ultima vreme a pariat prost în politică ar fi dezvoltat o obsesie împotriva conului Liviu. Nici nu știu dacă ăla are habar de existența luptătorului teleormănean. Sunt însă foarte curios ce discurs o să aibă în continuare  baciul PSD. O să spună că rețeaua Soros vrea să ne microcipeze pe toți și să ne marcheze cu 666? Că vrea să ne ia Ardealul și să-l dea lui Victor Orban, cu care ONG-urile moșului chiar au probleme reale?  Până una-alta, atât Dragnea cât și șefa DNA sunt în cădere liberă de imagine. Nu se știe nici cât o să țină relația amiabilă între Dragnea și premierul Mihai Tudose. Se poate întâmpla ca și cu Sorin Grindeanu, fiindcă Dragnea pus cu spatele la zid poate deveni suspicios patologic și autoritar-isteric.

În tot timpul ăsta, cineva s-a văzut ba cu Trump, ba cu Macron, vizitează baze militare de la mare, bea iaurt și tace. S-ar putea ca din toamnă să aibă iar ”guvernul lui”, ba chiar și ”justiția lui” după plecarea baschetbalistei care s-a învechit pe post și a căpătat așa de multă putere încât nu mai convine nimănui din interior.

Nelu Stratone, un arheolog muzical

 

De amicul meu Nelu Stratone mă leagă o prietenie care ține de peste 20 de ani. Ne-am cunoscut pe la începutul anilor 90, când eu mă ocupam ca tânăr jurnalist cu politichia iar el, ca și acum, cu muzica. Prin 1997 am avut chiar o emisiune împreună la Radio Tinerama, unde,  de vreo două ori, când am chemat personaje politice incomode, ni se blocau brusc telefoanele sau se tăiau căile de sunet din studio. Am mai scos, la sfârșit de secol, o revistă pentru niște mafioți turci. Țin minte că ăia ne propuseseră o mare afacere, să falsificăm pe imprimanta redacției bilete de autobuz din Istanbul și Nelu, care se pricepea la calculatoare a scăpat pe muchie să devină un infractor internațional după ce le-a explicat serios ălora că îi lipsește o piesă inventată.

O perioadă l-am văzut mai rar pe Nelu, fiecare lucra în altă parte și eram prinși cu treburi. Mai beam o bere din când în când împreună și eram convins că se mulțumește, așa cum fac eu de multe ori, să se complacă într-o lene dulce hidratată cu multe licori. Până la urmă s-a dovedit că nu s-a apucat să zacă pur și simplu după ce s-a pensionat. M-am prins de chestia asta după ce mi-au parvenit trei cărți ale lui. Că scrie, nu e nicio mare treabă, o fac destui cretini grafomani. Numai că Nelu a făcut o chestie care mi-a răscolit memoria.  În volumele ”Stratonelu (un rocker atipic”), ”Top T Buzău-festivalul rezistenței rock” (ambele editate în 2016 la ”Casa de pariuri literare”) și ”Rock sub seceră și ciocan” (Editura Avangarda, 2016), amicul  Nelu dezgroapă atmosfera bezmetică a tinereții mele. Descrie festivaluri răposate între timp la care nu știam cum să mă dau peste cap să ajung, cluburi de multă vreme dispărute dar care erau în vogă, bețiile lungi până de dimineață cu trupe și găști de strânsură la care uneori apăream și eu. În plus, pe lângă treburile astea cu carne epică și uneori haioase, băiatul e și riguros ca un istoric atunci când trebuie. Înșiră ca la carte componențele și discografiile trupelor rock mai importante care au cântat  din anii 60 până în 2000. Nu-i lasă deoparte nici măcar pe ăia care au avut ”glorie de o vară”. Citindu-i cărțile mi-am adus aminte de tot felul de ”zgomote” care-mi plăcuseră la timpul lor și de care uitasem complet, așa că am frecat youtube-ul în căutarea lor.

Cred că lucrurile, locurile și faptele (de) scrise de Nelu ar putea interesa atât nostalgici (ca mine!) cât și juni care vor să vadă cum era și ce se asculta ”pe vremuri”.

Singura chestie pe care i-a reproșez Stratonelului este că m-a făcut să-mi dau seama cât de mult timp a trecut de când pipăiam fete pe la concertele organizate de Dorian Ciubuc în anii 90.

Ca-n Gara Alexandria

 

A trecut și moțiunea de centură. Bănuiam că ambele părți vor licita cu posturi în executiv, afaceri, comisioane, panamale diverse. De vreo trei-patru zile știam că se racolează oameni de ambele părți și că, de exemplu, Remus Borza de la ALDE o să defecteze în tabăra Grindeanu-Ponta. Nu de alta, dar îl lega o prietenie sinceră de Victoraș de pe vremea pseudo-privatizării Oltchim, când plimba Danuț Diaconescu saci cu bani prin oraș. Până la urmă a câștigat Dragnea, căci avea resurse mai mari. A făcut și-o afacere. A renunțat să-i cumpere în ultimul moment pe scumpii de unguri și i-a luat la bucată pe ăilalți minoritari naționali, pe care-i poți căpăta cu o subvenție pentru o  revistuță, o văruire de sediu, stipendierea unor chefuieli etnice cu chirăituri și altele asemenea. Mucenicii ponto-grindeni își vor trage probabil un partid cu ăla mic, Dan Constantin și vor aștepta la cotitură să se șucărească vreun baron local PSD pe Dragnea, să li se alăture cu nișcaiva parlamentari și să trântească la un moment dat cupletul penaloid Liviu-Călin.

Până aici nu e nimic special, doar că Dragnea a aruncat țara în haos. O perioadă o să avem un guvern provizoriu, tot cu Grindeanu, care nu o să facă nimic. După, președintele o să respingă într-o primă fază vreo parascovenie propusă de șeful PSD drept premier. Spre sfârșitul verii lumea nu prea muncește, așa că nici ”titularii” noi nu cred că vor face o perioadă o mare urdă. Pun pariu că la absorbția de fonduri europene, de exemplu, vom sta tare rău. Poate o să absoarbă Dragnea, mai ceva ca un tampon de tip OB niște fonduri rusești, că așa spunea Grindeanu că voia să facă. Una peste alta, în următorul interval în România o să fie ca-n Gara Alexandria: mizerie, boschetari, trenuri care întârzie și nu se știe când pleacă.

 

 

Un PNL vulnerabil

 

În mijlocul circotecii pesediste și al jocului guvernamental de alba-neagra puțină lume a fost atentă la ce s-a întâmplat la congresul PNL. Era previzibilă alegerea lui Ludovic Orban fiindcă el era răul cel mic. Și eu dacă aș fi avut de ales între Bușoi și el nu aș fi ezitat să o fac. Contracandidatul era fără sare, fără piper, cu bube-n cap și între PNL-ul condus de Alina Gorghiu și partidul cu Bușoi vlădică nu ar fi fost nicio diferență. Da, Ludovic e simpatic, pilangiu și zdrăngăne la chitară. Numai că are un trecut luabil la puricat, care nu-i poate face servicii de imagine. Nu mă refer la procesul în care a fost achitat, cel cu turnătoria lui Urdăreanu. Nici la incidentul rutier când a lovit ușor cu mașina o fată. E vorba despre niște chestii care vin din negura istoriei. Dacă o să se apuce cineva să-i ia la puricat mandatul de secretar de stat la handicapați din perioada guvernării CDR-PD? Dar cel de la transporturi din timpul lui Tăriceanu? Mai își aduce cineva aminte de ce a făcut ca viceprimar al Capitalei? Unele cu guri spun că ar mai fi fost o controversă cu o altă chestie de trafic auto de prin 2000… Habar n-am dacă vor apărea la un moment dat, oportun, filmulețe cu el într-o anumită ”stare de spirit” din timpul manifestațiilor din 2012, de exemplu. Una peste alta, e posibil să fie atacat cu informații venite din trecut, reîncălzite. Orban, așa cum îl cunosc poate lua decizii pripite.

Dacă la nivel de prim-vicepreședinți (patru la număr) nu prea am ce obiecta (în afara faptului că eu l-aș fi văzut pe alesul Bolojan șef suprem) îmi pun niște întrebări despre secretarul general. Nu ar fi o problemă că vine din PDL și că e foarte tânăr. Robert Sighiartău e din Bistrița-Năsăud și s-a format politic pe vremea când la jupân peste pedeleul local era Ioan Oltean, zis Neluțu Mexicanu. Să fie o extensie a Neluțului respectiv, un personaj toxic, obligat să stea pe bară în urma unor multiple cercetări penale în conducerea PNL? O fi având vreo cârdășie urât mirositoare cu domnul respectiv? Habar n-am, sper să nu fie așa. Și la nivele de vicepreședinți simpli sunt vreo trei-patru persoane dintre care unele au deja și despre altele se poate previzona că vor avea necazuri cu legea.  Mă mai întreb ce caută în Biroul Executiv Riceard Viorel Badea, un personaj relativ lugubru, despre care am scris aici: http://www.stelian-tanase.ro/riceard-inima-de-carpa-de-toma-roman-jr/ .

În concluzie, mi se pare că PNL, prin oamenii pe care i-a ales la șefie rămâne un partid vulnerabil.

 

Licitația ungurească

 

Faptul că multă lume era sătulă până-n gât de joaca de-a dictatorul a lui Dragnea nu e un secret. Practic, băiatul ăsta de la Teleorman avea impresia că România e autobaza lui personală.  Fiindcă îi ceruse premierului cu mușcătură de știucă pe care-l inițiase în tainele pescuitului să intensifice relațiile economice cu Rusia e probabil ca și americanii să-și fi dat acordul la situația de față. Asta e de bine, fiindcă aveam mari temeri că administrația Trump va face un joc ezitant și concesiv față de ruși în Balcani.   Ponta s-a reinventat și stă la Palatul Victoria unde monitorizează ploi, treabă care nu mi-e deloc simpatică, mai ales că îmi aduc aminte cum îi transportau jandarmii pe el și Dragnea la nu știu ce inundație într-o barcă transformată în lectică. La puțin timp Dragnea i-a făcut vânt de la bordul ambarcațiunii și acum se întâmplă invers.

Consecința cea mai importantă a aberației cu moțiunea împotriva propriului guvern e însă că iar au devenit  inevitabili și ultrafrecventabili ăia de la UDMR. Îmi închipui că la ora asta Kelemen Hunor  stă la telefon și vorbește ba cu Iohannis și interpuși ai lui, ba cu Dragnea sau Firea. Probabil că spune chestii de genul : ” Președinte ur, pecenegul din Teleorman a zis că dă kete miniștri și o vicele. Pui matale o portofoliu în plus? Voi, vizigoții v-ați înțeles tot timpul cu hunii…” (…) ”Liviu bacsi, iute cum o zis că dă sasul (…) No, gere ide și mai dă o ministerul să avem harom și niște prefecte.”

Pentru prima dată după 1989 s-ar putea să avem pe cineva de la UDMR la un minister de forță sau de primă mână, adică la apărare, interne sau externe. În plus, dacă moțiunea nu trece , și se face un ”guvern de largă concentrare democratică”, ”în interesul național”, bineînțeles, o să fie o altă premieră, cel mai stufos cabinet din istoria post decembristă. După calculele mele va avea patru vicepremieri și ministere cât să-l mulțumească și pe ăla micul de la PC.