Fața întunecată a lui Anton Dumitriu

Pentru mulți dintre intelectualii umaniști de la noi, mai ales cei formații în anii 70-80-90 (sună ca măsurile unui fotomodel) profesorul Anton Dumitriu a fost considerat un exemplu de ”rezistență prin cultură”. Indiscutabil, a fost un om foarte cult, cu studii temeinice. Se pricepea la logică, filozofie și matematică. Lucrarea sa de 1300 de pagini, ”Istoria logicii” este monumentală. Mai mulți epigoni, în ultimii ani, l-au categorisit ba ”un ascet al culturii”, ba drept un fel de mare criptodisident. O doamnă din Brăila (orașul său natal, unde Dumitriu a devenit nume de stradă și școală, brand cultural local principal) a scris despre el o hagiografie intitulată ”Un proscris triumfător”.

Din documentele pe care o să le public mai jos, veți vedea că Anton Dumitriu nu a fost un erou fără prihană. Din contră, el se înscrie în galeria, din păcate mare, a turnătorilor ”rafinați și deștepți”, alături de Nicolae Balotă, Adrian Marino, Ștefan Augustin Doinaș, Alexandru Paleologu. După ce i-am văzut dosarul de turnător aflat în custodia CNSAS, am mai demolat, mental, o statuie.

Tovarășul de drum înfundat

După război, Anton Dumitriu, probabil simțind nevoia de protecție, s-a oploșit la liberalii oportuniști ai lui Gheorghe Tătărescu. Într-o primă fază, părea un fel de ”stea a Dunării”, că tot venea de la Brăila. Fusese ”ales” deputat pe listele controlate de comuniști în 1946, era profesor universitar, devenise mare mason, era bine primit la ambasa URSS și, datorită combinațiilor politice ale lui Tătărescu ajunsese administrator (manager) la Creditul Minier, una dintre cele mai profitabile întreprinderi comerciale din România.

Nu era un imbecil, așa că și-a dat seama că partenerii săi bolșevici îi vor da un brânci pe toboganul care îl va duce la un beci cu celule. Presimțea și că o să vină naționalizarea. A vândut în străinătate, pe sub masă, acțiuni de la Creditul Minier și a umblat la fondurile de protocol ale societății. A avut ghinion. Fix când se pregătea să se piardă prin măruntaiele Mamei Europa Occidentală, deștul lung al securității l-a prins de gaica pardesiului. Partenerii săi de combinație, Ionel Șoneriu și George Litman au avut noroc și au ajuns la Paris.

Condamnat la 8 ani de pușcărie, Anton Dumitriu s-a gândit să-și apere pielea după gratii și a devenit turnător, în 1951. Pentru informatorii recrutați la pârnaie, situația e discutabil-scuzabilă, erau supuși la mari presiuni. Totuși așa cum rezultă din documentul pe care îl public aici, informatorul a făcut exces de zel, fiind apreciat de către autorități. Iată documentul doveditor:

Curat concurență intelectuală

Ieșit după aproape 6 ani de la închisoare, Anton Dumitriu e ”recuperat” de către autorități. Relația lui cu Securitatea a continuat sub forma unui tangou temperamental. De-a lungul timpului, el a dat rapoarte sub 3 pseudonime diferite: ”Radu Milcoveanu”,”Popescu” și Antonel.  El a oferit informații și a cerut  favoruri securiștilor, chestie care i-a cam enervat pe băieți. Condiționa colaborarea de primirea dreptului de a călători la diverse congrese și reuniuni academice din străinătate sau, chiar, de instalarea unui post telefonic. Servil, s-a oferit să-i aducă la sentimente mai bune față de patria socialistă, fix pe Cioran, Eliade, Ionesco și Monica Lovinescu, dacă maica Securitate ar binevoi să-i dea viză de ieșire. Explica și cum ar face asta. Poftiți de vedeți manuscrisul:

Ofițerii nu prea aveau încredere în sinceritatea adeziunii profesorului la construirea socialismului biruitor, așa că îl și urmăreau, îi ascultau telefonul.

Din cauza asta, am putut să observ cât de absurd-bipolar se juca ”Antonel” cu colegii săi de la Centrul de Logică al Academiei Române unde ajunsese cercetător. Nu ezita să-i pupe în cur la telefon și să-i facă de căcat în notele informative.

Astfel, aflăm dintr-un document din 1975, că ”pe baza materialelor furnizate de el privind pe Wald Henry a fost exclus din partid și avertizat” .Iaca documentul , faceți click pe el:

Așadar, cu sprijinul grafiei de semi-analfabet a căpitanului Falcan Ion, ne dăm seama că i-a făcut bucata tocmai ”bunului său prieten Ricu” cu care se conversa foarte amical. A se vedea link-ul:

A avut un război de uzură cu filozoful comunist Atanase Joja, tocmai cel care-l angajase la academie, pe care-l tot taxa drept nebun furios.

Cel mai interesant document pe care l-am găsit este, însă, unul olograf din 29-03-1971, intitulat suav ”Centrul de Logică”. În acesta, mai ceva ca o țață care își bârfește vecinele, ”Antonel” ia la rând toți angajații și aproape nimeni nu scapă de răutățile lui. Nevasta lui Joja, cu care era și ea pe acolo, vorbește prea mult la telefon probleme personale cu secretara, care e ”capabilă de orice”. Sorel Vieru, pe care l-am cunoscut și eu, e ”arivist și oportunist, destul de retras”. Despre ”prietenul” său Dinu Noica, cu care se vedea la cafea și pe care îl lăuda prudent în fața altora, îl face un ipocrit despre care ”niciodată nu se știe ce gândește, nu se poate conta pe el”. Puteți să vizionați opera integrală: aici:

Iar mai jos, două documente despre relația sa amicală cu Noica:

Viața-i complexă…

Ce pot să zic? Dacă racolarea în detenție e parțial de înțeles, hai să spun că și colaborarea de imediat după eliberare, când ar fi fost timorat, ar avea o justificare. Nu-mi dau seama de ce Anton Dumitriu a continuat să toarne și după ce fusese reabilitat, ba chiar decorat de statul comunist (cu medalia ”A XXV-a Aniversare a Republicii”- ”pentru merite speciale în construirea socialismului”), era cunoscut în mediile academice internaționale, publicat în reviste științifice prestigioase din lume. Având notorietate, Securitatea nu mai putea face orice ar fi vrut cu el în anii 60-70. Ce să-l fi mânat în luptă?! Anihilarea unor emuli (p.s.-emul înseamnă concurent, nu discipol, cum cred mulți) din generația lui sau mai tineri, care i-ar fi pus în pericol poziția de prim-violoncel al logicii românești? Posibil.  Închei cu o cugetare demnă de Hagi sau Traian Băsescu: viața e complexă.

Un comentariu

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s