Templul de pe poartă

 

Acum puţin timp, prin bunăvoinţa prietenului meu Felix Raul Hodoş, lector la Universitatea din Târgu Mureş, am fost invitat să susţin o conferinţă despre savantul Horia Hulubei şi România Mare acolo, în cadrul acţiunii „100 de ani în 10 zile”. M-am simţit excelent, am aflat informaţii noi din domenii variate şi am avut timp şi să mă plimb. În timp ce bănănăiam prin oraş, am găsit casele din cele două imagini. Ele sunt două clădiri gemene, situate pe strada Revoluţiei, la numerele 47 şi 49.  Am remarcat imediat simbolurile unei bresle din care fac şi eu parte, simbolic: echer, compas, ciocan, riglă, nivelă, toate prinse într-un triunghi echilateral. Dacă la numărul 47 poarta a fost schimbată, la numărul 49 există varianta ei originală. Cel care a comandat intrarea a gândit-o exact ca pe reprezentarea unui templu masonic. Cele două elemente care ies din zidărie împreună cu cel sculptat pe lemnul porţii formează exact cele trei colonete aflate în incinta sus-menţionată.

M-am interesat şi am aflat că la Tîrgu Mureş, după unele surse din 1903, după altele 1905, până la prima „adormire generală” din 1937, a funcţionat o lojă puternică, numită „Bethlen Gabor”, după principele transilvănean cu acelaşi nume. Printre venerabilii ei s-au aflat Bernardy Gyorgy (primarul modernizator al oraşul de dinainte de Primul Război Mondial) sau biologul academician Ştefan Petterfi.

Clădirea pare de la începutul secolului XX şi am presupus că a fost ori sediul şi templul lojii „Bethlen Gabor” ori a aparţinut unui membru bogat al atelierului, care nu făcea niciun secret din apartenenţa sa. Din păcate, nu am avut timp să scormonesc după aceste informaţii, poate o vor face Fraţii din Or:. Târgu Mureş.

PS. :

Ce se întâmplă în ultimele zile în organizaţia de utilitate publică la care am aderat acum câţiva ani nu poate decât să mă dezamăgească. Credeam că am intrat în cea mai veche asociaţie democratică din epoca modernă, unde libertatea de expresie şi pluralitatea de opinie sunt respectate, dacă nu cu sfinţenie, măcar cu rigurozitate. În 1989 eu, fiind puşti, am fost în stradă tocmai fiindcă voiam să am dreptul să spun ce cred. De atunci, am făcut-o într-una, chiar dacă de multe ori nu m-a avantajat. Nu o să mă opresc acum. Consider că un circ cu excluderi din nu se ştie ce şi cu o groază de anateme reciproce nu va duce la nimic bun.  Să-i dai afară pe unii printr-o mişcare scurtă din poignet, pe motiv de fluierat în templu nu mi se pare în regulă. Deasemenea,  am impresia că de la virusul puterii pot să se îmbolnăvească şi doctori. Unde-i toleranţa de care ar trebui să dăm dovadă?

IMG_20181026_163632IMG_20181026_163735

Reclame

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s