Paiul din ochiul altora

 

Nu știu dacă i-am dat vreodată prea multă importanță numitului Mircea Kivu. Îl consideram o parte din pasta presată la rece care umple ecranele televiziunilor de știri atunci  e nevoie de comentat orice, de la fotbal la politică, de la meteo la atacuri teroriste. Mi se părea un tip nici prea-prea nici foarte-foarte, care emitea ”platitudini de bun simț”. E adevărat că le scotea de sub mustață dintr-o direcție neconvenabilă lui Dragnea și marionetelor sale.

Acum vreo două zile țineam o conferință despre anii 90 undeva prin provincie. La sfârșit un cetățean foarte bogat dar autoproclamat marxist (un fel de gauche caviar cu accent moldovenesc) a încercat să-mi dea o lovitură de grație, întrebându-mă ”Ce părere ai despre ce a făcut Kivu?”. Fiindcă știam ce discurs ar fi urmat și mi se uscase gura de la cât vorbisem,  am dat-o cu ”no comment”.  Din cauza asta, fiind dator cu un răspuns, o să o fac aici.

Era absolut normal ca Securitatea să penetreze mediile potențial ostile regimului comunist, zonele  cu oameni care încercau să gândească liber. Așa se explică numărul mare de turnători din cercurile cultural-intelectuale și din anturajul foștilor membri ai partidelor istorice. Strategia era să îi lase să cârtească între ei la un pahar de vorbă, să mai spună un bănculeț, dar situația să fie controlată informativ și brațul armat al clasei muncitoare să intervină ferm dacă apărea posibilitatea unei acțiuni serioase de opoziție. Institutele de cercetare (cum era cel la care lucra Kivu), universitățile, redacțiile, erau împănate cu mai mulți informatori decât o fabrică oarecare de ouă sau lapte acru. Mulți dintre bingănitori, după 1989, au trecut pe partea dreaptă a politicii, unde s-au regăsit poate din convingere pe bune. Parte dintre ei au făcut-o sincer, fără să-și dea seama că pot  deveni o armă redutabilă în mâinile comuniștilor vopsiți dacă sunt deconspirați. Greșeala lor a fost că nu au recunoscut, așa cum a făcut-o parțial Alexandru Paleologu, colaborarea cu instituția represivă.

În cazul lui Kivu, care simpatiza cu USR și susținuse protestele de la începutul anului, s-a declanșat un val mesaje național-comuniste de tipul ”soroșistii sunt curiști, securiști, complotiști, oculți și spioni”, ”USR e de fapt o combinație tenebroasă a binomului”, ”uite cine vrea să vândă țărișoara imperialist-capitaliștilor”, etc. Atunci când ai bube-n cap, încerci să le tratezi sau te retragi, să nu-i molipsești și pe alții. Mircea Kivu nici nu s-a autodenunțat, ceea ce ar fi însemnat un tratament, nici nu s-a dat la fund. Aici a greșit.

Pe de altă parte, perdeaua asta de fum ascunde un mare adevăr. Statistic vorbind, cel mai mare număr de foști ofițeri activi de Securitate și informatori s-au aflat la PSD și precursorii săi, la partide național-comuniste precum PRM sau mai recent, PRU. Sistemul securist i-a servit cu cerbicie pe Ion Iliescu și urmașii săi încă din 1990 și o mai face. Nu o să mă apuc acum să fac un pomelnic fiindcă n-aș termina nici poimâine. Oricum, conspiraționisto-stângiștii care zbiară acum arătându-l cu deștul pe Kivu nu se uită în oglindă, să vadă că în ”ochiul lor de partid și de stat” e ditamai stâlpul de telegraf.

Anunțuri

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s