O ipoteză senzaţională: A avut mareşalul Antonescu fraţi vitregi evrei?

ion_antonescu

 

 

Relativ puţină lume s-a ocupat de copilăria şi adolescenţa mareşalului Ion Antonescu. Acum câtva timp am făcut o descoperire cu potenţial extraordinar într-un dosar aflat în custodia Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. Lucram la TVR şi voiam să fac un film despre asta. Cum între timp relaţia mea cu instituţia respectivă a încetat şi nu am mai avut resurse, din păcate, trebuie să mă bazez pe o simplă supoziţie, e adevărat, plauzibilă. Sper ca la un moment dat eu sau altcineva să ducă investigaţia respectivă la capăt.

„Mai mult, a avut copii, astfel că are fraţi evrei”

Totul a început când m-am apucat să citesc dosarele denumite „Problema 23 August 1944”, întocmite de Securitate şi aflate în custodia CNSAS. Practic, securiştii se apucaseră să interogheze la începutul anilor 60 ai secolului trecut actorii aflaţi încă în viaţă care aveau vreo legătură cu debarcarea mareşalului Ion Antonescu. În volumul numărul 12(http://www.cnsas.ro/documente/23_aug_1944/P%20010933_012.pdf), se află şi o lungă declaraţie dată de fostul ministru liberal tătărescian Alexandru Alexandrini. Acesta a deţinut în guvernul Groza, între 1945 şi 1947, portofoliul finanţelor. El nu a fost implicat direct în lovitura de la 23 August, dar, arestat, s-a aflat în aceeaşi celulă cu mai mulţi demnitari ai cabinetului Antonescu. Printre altele, a stat izolat mai multe luni numai împreună cu generalul Constantin Pantazi, ministru al apărării între 1942 şi 1944 şi unul dintre ofiţerii foarte apropiaţi de mareşal. Iată ce declară Alexandrini la pagina 193 a documentului:

„Mareşalul Antonescu fusese crescut de bunica sa, mama tatălui său, întrucât părinţii săi se despărţiseră şi se recăsătoriseră. El nu a voit să mai vadă niciodată pe tatăl său. Generalul Pantazi mi-a povestit că trecând într-o zi cu el cu automobilul printr-o comună, mareşalul i-a spus că acolo e mormântul tatălui său. Pantazi i-a propus să meargă să-l vadă, dar Antonescu i-a răspuns că nu merge şi nu a fost niciodată, nici la înmormântarea sa, fiindcă tatăl său i-a făcut ruşinea şi s-a recăsătorit cu o evreică. Mai mult, a avut şi copii cu ea, astfel că are fraţi evrei, pe care de altfel nu i-a văzut niciodată.”

Cine a fost Antonescu senior

Cu sprijinul prietenului meu Lucian Drăghici am reuşit să fac rost de o „mapă profesională” a lui Ioan Antonescu, tatăl mareşalului, pe care o redau aici:

Căpitan (r) Ioan Antonescu fişă biografică

Date de stare civìlã S-a născut la 29 iunie 1853 în Bucureşti, în mahalaua Delea Nouă. Fiul lui Anton Vasiliu şi al Sultanei. Căsătorit la 28 ianuarie 1879, la Piteşti, cu Chirichiţa Dobrian :

Cariera militară:  a) – 6 iulie 1870, încorporat cu gradul de soldat la Regimentul 1 Artilerie; – 8 aprilie 1871, înaintat Ia gradul de brigadier; – 1 ianuarie 1872, avansat la gradul de sergent; – 15 august 1873, înaintat la gradul de sergent-major. b) – 1 octombrie 1874, sublocotenent la Regimentul 1 Roşiori (garnizoana Bucureşti); – 16 ianuarie 1879, mutat la Regimentul 2 Călăraşi (Piteşti); – 8 aprilie 1881, avansat la gradul de locotenent; – 15 octombrie 1884, mutat la Regimentul 10 Călăraşi (Giurgiu); – 16 septembrie 1886, mutat la Escadronul 1 Călăraşi al Diviziei Active din Dobrogea (Constanţa); – 16 aprilie 1889, avansat la gradul de căpitan; – 1 aprilie 1893, mutat la Regimentul 1 Roşiori (în garnizoana Bucureşti; ulterior, în anul 1895, regimentul este mutat la Tecuci); – 1 aprilie 1896, mutat la Regimentul 6 Roşiori (Galaţi); – 1 octombrie 1899, demisionat din armată şi trecut în miliţii la Corpul III Armatã (Galaţi). c) – 30 martie 1900, trecut ca ofiţer de rezervã la Regimentul 6 Roşiori; – 1 iulie 1900, mutat, ca ofiţer de rezervã, la Divizia a V-a.

A participant la Războiul de Independenţă ,,ca ofiţer contabil la partea activã, şi prin zelul şi activitatea sa a adus servicii remarcabile” (notare din ianuarie 1878).

Decoraţii: Crucea Trecerii Dunării; Medalia ,,Apărătorii Independenţei”; Ordinul Stanislav, clasa a III-a (Rusia) Medalia Comemorativă Rusă

După cum se vede, era un ofiţer de intendenţă fără studii militare, el pornise de la gradul de soldat şi ajunsese la cel de căpitan, în cele din urmă. Unele surse memorialistice spun că i-ar cam fi plăcut jocurile de noroc, femeile şi băutura. Mareşalul Ion Antonescu s-a născut pe 2 (stil vechi)-14 (stil nou) iunie 1882 la Piteşti. Despărţirea părinţilor lui s-a petrecut după toate probabilităţile, undeva în jurul anului 1890. Mai mulţi biografi ai mareşalului spun că tatăl acestuia s-ar fi recăsătorit cu o evreică numită Frieda Cuperman (uneori grafiat Kuppermann). Cât timp lucram la TVR am verificat la Arhivele Statului din Galaţi dacă a fost contractată vreo căsătorie între Ioan Antonescu şi Frieda Cuperman acolo şi dacă au rezultat copii. Nu s-a găsit nimic. Am tras concluzia că potenţialele acte s-ar putea afla la Constanţa,  Bucureşti, Giurgiu sau Tecuci. Totuşi, chiar dacă numele Friedei Cuperman e menţionat de mai multe surse (unele spun chiar că şi-ar fi reluat numele de fată în perioada de explozie a antisemitismului, după ce Antonescu senior murise) despre eventualii copii nimeni nu zice nimic.

O tăcere cu dublu interes

Faptul că tatăl său fugise cu o evreică şi că făcuse şi alţi copii cu ea  a  alimentat, probabil, frustrările antisemite ale lui Ion Antonescu. La fel şi că Maria Antonescu, soţia sa, avusese drept prim soţ tot un evreu. Venit la putere pe un val naţionalist, mareşalul nu ar fi avut niciun interes să se afle că are fraţi vitregi evrei după tată. O astfel de informaţie ar fi picat la fix legionarilor înainte de rebeliune, când îl acuzau pe „conducător” că vrea să patroneze un regim „jidovit şi masonizat”. E posibil ca mareşalul să fi apelat chiar la SSI şi Eugen Cristescu pentru a camufla existenţa fraţilor săi vitregi sau chiar pentru a-i „ascunde”, prin emigrare. După schimbarea de regim de la 23 August 1944, logic ar fi fost să fie invers, Antoneştii semi-semiţi să nu fi dorit să se facă nicio legătură între ei şi dictatorul care deportase evrei în Transnistria şi fusese aliat cu Hitler. Mă gândesc ce ironie ar fi ca ei să fi emigrat în Israel şi ca singurele rude de sânge ale lui Antonescu ( care nu a avut, cel puţin oficial, urmaşi) să fie în acest moment nişte mândri ofiţeri în Zahal.

Cuperman este încă un nume întâlnit în comunitatea evreiască din România. Dacă unii din posesorii lui ştiu ceva despre povestea Friedei şi a eventualilor ei copii, îi rog să ia legătura cu mine pe pagina mea de Facebook. La fel, pe orice ar putea să-mi dea vreo informaţie despre povestea de mai sus.

 

Anunțuri

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s