Liviu e un haiduc din țara de foarte jos. L-aș plasa în Pantheonul Național lângă Burebista, Glad, Menumorut, Ștefan cel Mare și Sfânt, Vladimirescu, Dej în ultima perioadă și Ceaușescu. Se pișă pe toată lumea cu forță de mascul alfa, inclusiv pe propriul popor, care a fost atât de fraier încât i-a votat partidul. Cât timp la americani sunt vâjâieli cu Trump, nu are nicio apăsare, doar s-a tras în poză cu ăla care nu are nici timp, nici chef să vadă ce se întâmplă într-o țară de la marginea Europei. E un liberal, fiindcă a dat liber inițiativei private a funcționarilor de stat să se poată fura câte două miliarde de lei vechi din banul public fără să pățească autorul ceva. În același timp, e și socialist, a fost și o măsură de protecție socială, e un lucru știut că amploaiații primăriilor și ministerelor nu câștigă prea bine, ba unii mai au și familii numeroase ori au fost gripați. Europa e o cantitate neglijabilă, dacă se supără Dragnea o punem de un Roexit și ne băgăm într-o alianță cu Belarus, de crapă madam Merkel de ciudă. Nu, Liviu nu a făcut asta pentru că risca să intre el însuși la bulău pe motiv că două doamne care dădeau cu mopul la PSD erau în schemă angajatele statului. El, fiind un om milostiv când e nevoie, precum bravii înaintași a crezut că nu trebuie încărcat sistemul penitenciar cu un mare om, fiindcă și așa e supra-numerar. În ciuda unor rău-voitori care zbiară pe străzi, chiar domnul Ciorbea, un oșan serios, îi dă dreptate.
Prin forța providenței, mustața lui Liviu plutește peste țară. Ea va produce o eclipsă benefică, fiindcă la întuneric vom putea fura mult mai ușor.
Istorii încâlcite 