Vîntu și Ghiță, memorialiști cu destine paralele

 

Prin negura anilor 90, un grup de securiști deștepți și-au găsit drept paravan pentru tunuri financiare un fost informator cu oarece abilități de escroc. Până atunci omul ăsta ambițios avusese numai rateuri. Se crezuse un geniu literar adolescentin, dar nu trecuse de nivelul unui cenaclu de provincie. Visase că o se devină un fel de bișnițar-șef al Moldovei de pe timpul lui Ceaușescu și reușise să ajungă la pârnaie în urma unei afaceri pe picior cu prăjituri (!!!). Era frustrat de un ușor handicap fizic, care-l făcea să încerce să dovedească fără mare succes că e un seducător de doamne.

Eu am auzit prima oară de Sorin Ovidiu Vîntu și firma sa, Gelsor, undeva prin 1994-95 când privatizaseră o fabrică de seringi, Sanevit din Arad. În mass-media rudimentară de atunci, nimeni nu s-a prea întrebat ce e aia o ”firmă de brokeraj” și nici cum s-a privatizat chestia în cauză. Jurnaliștii s-au mulțumit cu un chef excelent garnisit pentru timpurile respective, la Palatul Elisabeta. Vîntu în sine nu a apărut la îmbuibarea respectivă. Aproape imediat am aflat că Gelsor are filiale teritoriale care sunt conduse, în mare parte, de foști ofițeri de la departamentele economice ale Securității, oameni care puteau afla înaintea oricui cine și ce comenzi are, ce contracte sunt în derulare la diverse ”S.A.-uri”, cine și de ce e interesat de privatizarea unor active. Eram așa de găgăuță încât într-o primă fază am crezut că Vîntu era un geniu malefic și reușise să își creeze o organizație de îmbogățire. De fapt, cred că era invers. O structură de tip sindical a unor securiști îl inventase pe el. Marea majoritate a ”afacerilor” pe care le-a făcut au fost în detrimentul statului român, cum ar fi ”cuponiada”, privatizări de tot felul, eludări abile de impozite și taxe. Până și țepuirea unor privați, adică scandalul FNI-FNA, s-a făcut cu macularea CEC-ului, o instituție aflată în proprietatea ”țărișoarei” și azi. Estimp, omul începuse să se creadă un fel de Spider-man, i se nălucise că poate avea o agendă proprie. Din maleficul misterios care stă în umbră, a încercat să se joace de-a vedeta, a crezut că poate să facă și să desfacă jocuri politice, să încurajeze diverse găști concurente din aparatul care-l inventase în laborator. Dintr-unele structuri te pensionezi sau ești pensionat forțat înainte de limita de vârstă. Și la vârful piramidei care-i conținea pe băieții cu epoleți mai mult sau mai puțin la vedere a avut loc o schimbare de generație.  Așa a apărut un Vîntu up-gradat. De data asta, era vorba de un băiat înalt și frumușel, cu succes la dame. Fusese elev de olimpiadă națională în liceu. Făcuse primii bani serioși din fragedă tinerețe, fără să capete vreun dosar penal.  În rest, rețetele după care au acționat  par similare. Sebastian Ghiță a făcut avere prin afaceri cu structurile statului. Nu cu orice instituții ci în principal, prin firme off-shore, cu Serviciul de Telecomunicații Speciale , SRI sau Ministerul Afacerilor Interne, primind multe contracte cu atribuire directă, conform unor investigații despre o caracatiță de companii mai mult sau mai puțin fantomă făcute de Rise Project sau Cotidianul. Și Vîntu (care în anul 2000 a fabricat o chestie care se chema Uniunea Forțelor de Dreapta) și Ghiță (prin preluarea Partidului România Unită)  au încercat, să coaguleze câte un pol naționalist pe scena politică românească. Printr-un schimb de ștafetă soldat cu pensionarea lui Vîntu și trimiterea lui ”la stațiune”, domnul Sebi devenise noua stea a albei-neagra în afacerile cu statul. Numai că drăguțul baschetbalist, în loc să-și vadă de umplerea coșurilor lui, a greșit exact ca și mult mai repede decât antecesorul lui. Dacă, la început, s-a pișat contra Vîntului și nu s-a stropit, fiindcă era cu voie de la stăpânire, după a avut inițiativa să urineze de capul lui în diverse căpățâni și să creadă că poate face și desface guverne, că poate numi oameni în funcții cheie.

Acum, ambii sunt un fel de memorialiști.  Vântu scrie pe blog din fața și din spatele fileului de câțiva ani, face analize politice planetare, lasă senzația că știe imens și că pre mulți va popi și el. Până acum nu a fost decât o victimă colaterală, băiatul de mingi Bogdan Olteanu. Ținta principală, Tăriceanu, e bine-merci.

Precum Bin-Laden, care făcea ziceri filmate dintr-o grotă, stimabilul Ghiță lansează o dată la vreo patru zile câte o înregistrare prin care trage cu invizoace în căpățâna madamei Kovesi. Poate că asta chiar avea adresa de mail ”Cucuveaua mov”. Iar e posibil să fi existat o colaborare DNA-Ghiță la poprirea lui Vântu. Nu e incredibil ca o firmă de-a lui Sebi să fi sponsorizat nu știu ce zbor al procurorilor (aici chiar e ceva de cercetat). Nu e nimic explicit penal în toate astea. așa cum nu văd ce importanță are dacă el și Kovesi au chefuit, ca între baschetbaliști, într-o vie. În rest, din înregistrările mogulului dosit pe cine știe unde aflăm povești demne de un roman de Pavel Coruț, cu K2 și K4, agenți CIA, oculta lui Soros și alte animale.

Între Vîntu și Ghiță nu văd în acest moment decât o singură diferență. În cazul lui SOV se vede exercițiul de prozator incipient, din tinerețe. Are talent la scris și povestit. Sebi, nici măcar atât. În plus, sunt curios să aflu cine va fi, dacă va fi, următorul ”golden boy” al serviciilor.

Anunțuri

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s