Revoluția bolșevică, norocul și ghinionul României Mari

 

Sfârșitul Primului Război Mondial a prins, din punct de vedere geopolitic, România într-o ipostază pur și simplu norocoasă. Dacă ar fi să facem istorie contrafactuală,  și am presupune că Puterile Centrale ar fi câștigat,  Regatul României pierdea toată Dobrogea, care ar fi ajuns la bulgari și toată zona muntoasă, inclusiv Predealul, conform păcii de la Buftea, din 5 martie 1918. Aveam însă șanse mari să căpătăm Basarabia, în care armata română se afla deja. Practic am fi avut o Românie și mai mică decât era în 1916.

Dacă Antanta ar fi câștigat, așa cum s-a întâmplat, dar Imperiul Țarist n-ar fi crăpat sau regimul ”burghezo-democrat” al lui Feodor Kerenski s-ar fi stabilizat și ar fi continuat războiul alături de aliații lui, ne-am fi lins pe bot de Basarabia și probabil și de Bucovina de Nord, pe care ar fi umflat-o domnii ruși de la Imperiul Austro-Ungar. Cine știe, poate nu căpătam nici Maramureșul, care ar fi fost alipit Ucrainei.

Treaba numită pompos ”Marea Revoluție Socialistă din Octombrie”, de fapt o lovitură de palat  ( de iarnă) pusă la cale de Lenin și acoliții lui a aruncat Rusia în haos, spre norocul nostru inițial. Armata rusească era în degringoladă, practic nu mai avea o comandă profesionistă (trupele își dăduseră jos ofițerii și îi înlocuiseră cu comisari politici, promovați din cizmari sau bucătari). În martie 1918, cu acordul Puterilor Centrale, ne-a fost relativ simplu să preluăm Basarabia. Cu toate că a existat o amenințare reală, pe când Lenin plănuia să facă prin Ucraina, joncțiunea între Armata Roșie și bandele bolșevizate ale Republicii Ungare a Sfaturilor, administrația românească s-a menținut în Basarabia. Preocupați mai mult de luptele interne, bolșevicii nu au îndrăznit să intre în provincia devenită, cu suport popular adevărat, românească.

Însă Moscova, vopsită cel puțin teoretic în culorile internaționalismului proletar, nu a renunțat nicio clipă, în fapt, la pretențiile imperiale. Dacă în perioada interbelică Lenin și ulterior Stalin  s-au rezumat la spionaj, terorism și hărțuieli de frontieră (cum ar fi ”revolta” de la Tatar-Bunar din 1924) în 1940 s-a întors roata. ”Norocul” nostru inițial, cauzat de anomia produsă de bolșevici în fostul Imperiu Țarist s-a întors ca un bumerang sub formă de ghinion și ne-a lovit din plin. A fost tot tacâmul, de la ciuntiri teritoriale până la cei 45 de ani de dictatură roșie.

P.S.: Despre cele zise mai sus, ca și despre succesele și greșelile din gestionarea României Mari, voi ține o conferință noncoformistă mâine, începând de la 8 seara,  la Bluzz, pe strada Plantelor numărul 25. Cârciuma, simpatică dealtfel, nu are o firmă evidentă, deci vă dau ca punct de reper să intrați pe poarta cu o rogojină de paie pe ea. Alături de mine va fi și istoricul Lucian Drăghici, fost coleg de facultate, un tip foarte documentat. Uitați link-ul către eveniment:

https://www.facebook.com/events/902838989847398/

Anunțuri

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s