Somn ușor, dragă Dinte!

Mă tot gândeam dacă să mai scriu ceva pe blog sau nu. Când am auzit că a murit Dintele m-am căcat pe mine. Cornelia Maria Savu era o poetă care-mi plăcea,dar mult mai mult decât atât, o mare animatoare culturală. Am cunoscut-o în biroul lui Ioșca Balogh, un boanghine cu un suflet imens. Într-o primă fază, atât ea cât și Ioșca, îmi spuneau să scriu. Ioșca scotea slănină și vodcă dintr-un perete fals. De scris, am scris oarece, dar Dintele îmi spunea să merg mai departe. Îi spuneam ”Dintele” fiindcă îi picaseră incisvii și mai avea unul sigur, portocaliu. Semăna cu o nutrie inteligentă. Inteligentă era oricum. Adoptase mai mulți literați tineri, printre care și pe mine. Coincidență, toți eram masoni. Își spunea mamă de masoni. Succes la Orientul Etern, sora mea mai mare! Toma îți spune ” noapte bună”, dinte portocaliu și sper ca după ce dau colțul să ne vedem iar!

Anunțuri

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s