Sinecura secretă

Până la urmă, mă doare-n cur că fix Victor Ponta a fost ofițer acoperit. Mă interesează însă că serviciile par să fi jucat și să joace rolul de islaz în care să prindă forță diverși mânzi promițători sau mârțoage obosite care vor dumice în liniște iarbă de cea mai bună calitate.  În 1997, data presupusei sale recrutări, Ponta era june procuror și un fel de băiat adoptiv al lui Adrian Năstase. Chiar dacă PDSR-ul, cum se chema PSD pe vremea aceea, era în opoziție, ”serviciile” erau împănate cu oameni ai săi, plantați acolo până în 1996. Pe motiv că ”S-o ia naiba de independență a justiției!”,  Năstase o fi pus mâna pe telefon și a sunat vreun amic din SIE, cu rugămintea : ”Am și eu un băiat de viitor, vrea să-și facă o situație, are nevoi și dureri, ia să-i scăpați și lui un salariu suplimentar!”. Nu conta faptul că oamenii încadrați în sistemul judiciar nu aveau dreptul să lucreze, în general, în altă parte. N-aș fi avut mare lucru de obiectat dacă Ponta ar fi fost recrutat înainte să plece în diplomație sau dacă era un om de afaceri de mare anvergură internațională. Pe lângă incompatibilitatea flagrantă între funcția acoperită și aia descoperită, mă întreb cu ce putea fi de folos un procuror tânăr, de la Judecătoria Sectorului 1, care se ocupa de anchetarea unor potlogării mărunte, ditamai Serviciului de Informații Externe. Primul răspuns care-mi vine în minte este ”Cu nimic!”.

Pentru unii protejați politici, cum ar fi rubedenii, prieteni la vedere, jurnaliști de casă ori, iată, oameni din justiție, recompensele clasice, cum ar fi introducerea în consiliile de administrație ale unor societăți de stat, facilitarea unor contracte cu insituții publice, plasarea lor în comitete și comiții cu activitate fantomatică pe leafă mare, ar fi bătut la ochi și ar fi stârnit rumoare, dacă nu cumva ar fi dus la niște procese. Serviciile secrete, că d-aia sunt secrete, pot angaja pe cine vor și cum vor, fără să dea explicații sau să spună cine-s personajele de pe ștatele de plată. În campania asta electorală au ieșit la iveală  acoperiții Ponta și Turcescu. Punctul comun între cele două personaje este că ambele par inutile în economia unei munci de informații. Dacă ar fi luate la scuturat structurile SIE, SRI sau DGIA ar iesi la iveala  sute de mame-soacre de politicieni, veri de la țară, amici din copilărie, jurnaliști de casă, variați cumetri, care iau bani inutil.

Ca o soluție imperfectă, eu văd înființarea unei comisii parlamentare, făcută din membri cu certificate ORNISS, care să ia la puricat, bob cu bob, listele cu acoperiți și să vadă câți dintre ei sunt cu adevărat utili siguranți naționale și câți au primit pur și simplu o sinecură. Cu toate că, într-o bună tradiție parlamentară de la noi, comisiile astea duc foarte rar la vreun rezultat.

Anunțuri

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s