Despre imbecilitatea Securității lui Ceaușescu: ”Dușmanul” Arsenie Papacioc la Vâlcea

 

 

Nu mă dau în vânt după niciun fel de guru, nu prea cred în minuni, cred în Dumnezeu, dar despre părintele Arsenie Papacioc,  am auzit că era un preot tobă de teologie, orator de excepție și un duhovnic cu har. Fusese în tinerețe legionar, sportiv de performanță, făcuse pușcărie pe vremea lui Antonescu și în comunismul timpuriu, pentru ca apoi să cadă iar după gratii, în timpul ororii numite ”Procesul Rugului Aprins” din 1958, când Securitatea a încălțat cu ani grei de recluziune intelectuali de elită, precum Vasile Voiculescu, Andrei Scrima sau Sandu Tudor, doar pentru vina de a fi crezut în Dumnezeu și fiindcă le plăcea literatura mistică. Ieșise din închisoare odată cu marea grațiere din 1964.

Părintele vânat

De curând, parcurgând o colecție a periodicului ”Securitatea”, o publicație strict secretă, pe vremea aia, de circuit intern a DSS, am dat peste un articol foarte interesant, al cărui erou, prin deducții logice, nu poate fi decât părintele Papacioc. Fiindcă publicația poartă numărul 1/1974, acțiunea pare să se fi petrecut între 1972 și 1973. Autorul, locotenent-colonelul Constantin Rizea de la Inspectoratul Județean Vâlcea al M.I., spune că eroul acestei tragi-comedii era de origine aromână, fost legionar, fost condamnat cu gruparea ”Rugului Aprins”, monah la o mânăstire din județ. Datele astea se suprapun exact cu ale părintelui Papacioc în acei ani, când era preot și duhovnic la ”Mânăstirea dintr-un lemn”, din Vâlcea.

Titlul articolului pare a fi unul al unui roman milițist sovietic, scris la mișto de Ilf și Petrov: ”Izolatul” își caută legături”-”Prudența în acțiune a elementelor dușmănoase poate fi înfrîntă prin măsuri bine gîndite”.

Rezumând, aveam de-a face cu o mare victorie a lent-colonelului Costică Rizea și a colegilor săi. Fostul deținut Arsenie Papacioc părea prea liniștit și asta li s-a părut suspect tovarășilor. Tot trimiteau informatori, inclusiv clerici, să-l tragă de limbă și să-l provoace, dar preotul nu zicea nimic. Au aflat, spun ei, că părintelui, cu toate că era călugăr, îi ”plăceau în special fete, cu care s-a dovedit că întreține relații intime”, lucru probat  cu ”date întărite și de cîteva colaboratoare maici din mânăstire”. Relațiile hetereosexuale liber consimțite nu erau un păcat penal, dacă nu cumva sunt o invenție a lui Rizea&comp. Cert e că fostul Anghel Papacioc, atlet de performanță, devenit călugărul Arsenie, putea fi agățat din punctul lor de vedere, pe tema asta.

Scenariu de Bolywood

Au activat o doamnă curvă,  cu numele conspirativ ”Diana” și au trimis-o la spovedanie la ”Dintr-un lemn”. Ea e caracterizată de către ofițeri într-un mod care m-a făcut să râd până să fac pe mine: ”o femeie inteligentă, cu un fizic plăcut, fără obligații familiale,  trecută de 30 de ani, salariată modestă într-o întreprindere de comerț, folosită de mai multe ori în supravegherea unor străini suspecți”. Bon…deci femeile care rămâneau gravide cu soțul și făceau un avort în perioadă fiindcă nu aveau cu ce să crească alt soldat pentru partid erau ”elemente descompuse moral”, dar curvele controlate de ei erau ”femei inteligente, cu fizic plăcut, fără obligații familiale”. Deșteapta  informatoare Diana chiar avea un cordac italian, pe nume Giorgio, pe care-l exploata informativ. S-a dus, s-a spovedit la părintele Arsenie și, cu voie de la stăpânire i-a spus că vrea să-și unească destinele cu macaronarul. Din porcăria lui Rizea, rezultă că Diana chiar ajunsese ”apropiată” de părintele Arsenie și pe chestia asta, voia să-l aducă la ”nașul spiritual” și pe italian. Securiștii au fabricat un Giorgio fals, ofițer adus de la București, care gavarea limba lui Dante. I-au falsificat un pașaport, i-au făcut rost de o mașină cu numere de Milano (de la confiscări, probabil), l-au înțolit italienește, i-au dat țigări și încălțări străine, de părea ăla un amoroso autentic. Aschimodia asta l-a vizitat pe preot de mai multe ori, iar duhovnicul mânăstirii, probabil de deștept ce era, l-a tot fentat. Nu voia să scoată din țară ”organigrama Mișcării Legionare”, nici să trimită mesaje oculte ”exilului reacționar”, nici să se apuce de contrabandă cu mărfuri de la ”Shop”.

Victorie a la Pyrrhus

Securitatea din Vâlcea intrase în fibrilație. Ofițerii cheltuiseră o groază de bani pe țoale Versace, țigări Muratti, Cinzano și Campari. Capsomanul de călugăr nu dezvăluia nimic. Atunci, au recurs la o schemă de mare angajament. Ofițerul Giorgio, care se recomandase filolog și istoric, i-a mărturisit brusc părintelui că vrea să scrie un articol despre importanța Bisericii în formarea limbii și a poporului român, mizând pe naționalismul lui Papacioc. Omul s-a eschivat iar, i-a zis ”cercetătorului” că găsește mai multe despre asta la Biblioteca Patriarhiei, dar din politețe, a mârâit ceva că-l poate ajuta pe falsul italian cu ce știe. A fost o mană cerească pentru tablagii cu stele care rupseseră de la gura poporului bani cât pentru un  bloc socialist. Imediat, au trimis ofițerul care răspundea de culte la ”Dintr-un lemn”, unde l-a interogat pe Papacioc.  Părintele a spus că l-au vizitat mai mulți străini, printre care și numitul ”Giorgio”, dar a omis (sau a avut un lapsus) să spună că ăla voia să scrie despre ortodoxie sau că a fost însoțit de ”femeia inteligentă”-deh, pe vremuri călugării erau și cavaleri. Tovarășul gradu Rizea, a concluzionat triumfal, și-n raportul către București, și-n articol, că ”încet dar sigur, prudența obiectivului începe să cedeze dezvăluindu-l tot mai mult pe fostul legionar din spatele ei…”

P.S.: Am atașat la text și articolul original…Cei care vor citi atât poliloghia mea cât și ce a publicat tovarășul Rizea, vor trebui să se gândească, zic eu, și la ipoteza că ”Securitatea inteligentă” a lui Ceaușescu era tot un organism grobian și inutil în mare parte, bugetofag și populat cu cretini. Din câte știu, tot băieții l-au mutat cu forța pe părinte la Techirghiol, în 1976, ca să se mai încarce financiar cu urmărirea ”Izolatului” și ăia de la județeana Constanța. Arsenie Papacioc a trăit la ultima sa mânăstire până în 2011, l-a ținut Dumnezeu până la 97 de ani. Se zice că a făcut miracole și alte chestii, asupra cărora eu, cu toată sinceritatea, sunt sceptic. Oricum, îl respect post-mortem pentru felul în care s-a jucat cu securiștii.

 

Securitatea 1974-1-25

Anunțuri

Un comentariu

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s