Peruca de jos

Prin anii 90 ai secolului trecut nimerisem în redacția unui cotidian care se voia ”singurul ziar occidental din România”. Patronul, un politician între timp decedat care stătuse multă vreme în Vest, ne dotase cu niște calculatoare second-hand în perioada în care ăilalți băteau încă la mașină și cu oarece automobile hârbuite, dar nemțești, cu care ne deplasam tare mândri prin provincie. Ni se cam suise la cap și aveam senzația că lucrăm cel puțin la Washinghton Post.
Trainerul
Pentru a întări nota de cosmopolitism, proprietarul ne-a adus la un moment dat un fel antrenor (pe atunci termenii de training sau team building nu apăruseră, ultimul era definit pur și simplu ca beție cu colegii). Ăsta era James, un englezoi care lucrase la nu știu ce Herald sau Tribune și avea menirea să ne învețe să facem profesionist anchete. Ne strângea pe holul redacției și ne spunea diverse truisme, cum că trebuie să verifici știrea din trei surse dar toate colegele erau moarte după el. Era înalt și blond, cu țoale de firmă și fuma distins pipă. Una dintre jurnalistele de acolo, să-i spunem Irina, visa de mult să se stabilească afară și făcea un pressing om la om să se bage în seamă cu James. Tipa nu arăta deloc rău, era înaltă, slabă și cu picioare lungi, având o meclă de copilaș inocent.
Într-o bună zi, când mă întorsesem de pe teren, Irina mi-a sărit în brațe și mi-a spus veselă: ”M-a invitat James mâine seară la masă, la Athenee Palace! Stă tot acolo, precis ajung și-n cameră!”. Tremurând de emoție, m-a rugat să o scuz cumva a doua zi în fața șefilor, să spun că-i blonavă, ca să aibă timp să se epileze, coafeze și aranjeze.
Fără păr
A treia zi, când a sosit Irina la redacție, era cu bucle de nașă în cap dar mov-verde la față. Mi-am dat seama că fusese o defecțiune de parcus cu englezul. I-am făcut semn să ieșim la o țigară, la capătul culoarului. Eram singuri și, când să-și aprindă țigara, a bușit-o plânsul. Printre sughițuri, a ciripit: ”Hâ..hăăă, e un maniac nesimțit…snif…Ți-am zis că mă duc la epilat peste tot…Mă aranjasem, după masă am urcat la el în cameră m-a dezbrăcat și…snif, snif…s-a oprit. E un fetișist pervers, mi-a zis că-i plac doar femeile cu mult păr jos și m-a cam dat afară!”
M-am gândit cum să o consolez și am trântit-o: ”Mda, pleacă în cinci zile în Anglia, nu mai e timp să-ți crească, dar tot răul e spre bine, te poți îmbogăți. Spune iar că ești bolnavă mâine, dă o fugă la OSIM și înregistrează și brevetează peruca de pizdă, pentru situații d-astea!”
Vreme de vreo lună Irina nu mi-a mai vorbit.

Anunțuri

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s