Securitatea, un fel de MISA!

Securitatea 1984-4-68 (2)
Gregorian Bivolaru, escroc de pe vremea lui Ceaușescu (a se vedea marile sume de bani pe care i le-a confiscat miliția) a dezvoltat, de-a lungul anilor, o utilă, pentru el, obsesie antimasonică. Cum îl înjură pe infractor cineva, cum dovedește altcineva că se ține de potlogării, el zice că, hop, e un complot al ”sectei satanice mondiale”. Bivolaru le lasă senzația ălora slabi de cap care-l urmează că sunt persecutați de diverși iluminați, bilderbergi, bubuli, reptilieni, kadoși și clubberi de la Roma. Asta le creează adepților senzația de unitate împotriva dușmanului comun. De curând, mi-a fost dat să constat că o altă formă fără fond, dar contondentă, Departamentul Securității Statului, în anii 80, mergea pe aceeași linie trasată cu vopsea de proastă calitate ca și maistrul Grieg, ca să-și justifice activitatea.
Complot cu tapiserii
Pe site-ul Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) este plasată colecția unei interesante, doar din punct de vedere al mentalității securistice, reviste de circuit intern a DSS. Ea era, pe vremuri, ”strict secretă”, se tipărea într-un tiraj confidențial și era destinată doar secureilor cu funcții mari. În numărul 69 din 1984, am găsit un frumos articol, botezat ”Francmasoneria, organizație anticomunistă și antistatală”, scremut de doi corifei ai poliției politice, colonelul Gavrilă Vălean și locotenent-colonelul Nicolae Călugărița. În prima parte, băieții ăștia isteți le împărtășesc colegilor de ascultat cu borcanul prin perete diverse truisme despre masonerie, în cea mai pură gargară de extremă dreapta. Cei doi îl citează la greu pe Edouard Drumont, un maniac antisemit francez din secolul XIX și fac referire la un fals dovedit, precum, ”Protocoalele înțelepților Sionului”, o fabricație a serviciului secret țarist, Ohrana. Fac un melanj absurd între mișcarea sionistă și masonerie. Ce scot din gușă nu se deosebește cu nimic de campania lui Toma Petrescu, antimasonul oficial al regimurilor național-legionar și ulterior antonescian. Textul lor e tipic pentru absurdul național-comunismului lui Ceaușescu, care pe alocuri amesteca retorica extremei drepte cu leninismul și stalinismul. Ca un moț peste fesul plin cu varză murată puturoasă pe care l-au croșetat cei doi, pentru a se drege busuiocul roșu, oamenii bagă un citat dintr-un mason francez: ”Comunismul este dușmanul fundamental al masoneriei.” Până aici, se vede iar că Frăția e urâtă fundamental de orice fel de sistem totalitar, tocmai fiindcă ea e, în principiu, o zonă în care ideile pot circula liber.
După compostul generalist, șmecherii care au comis textul, ca să-și justifice existența în fața șefilor, vor să demonstreze că sunt isteți și urmăresc masoni chiar în imobila Republică Socialistă România: ”Cu toate arestările și loviturile primite, francmasoneria în țara noastră, datorită numărului mare de membri, a poziției acestora, a modului de lucru în clandestinitate, precum și a insuficientei preocupări a organelor de siguranță și ulterior de securitate- nu a fost definitiv lichidată.” Cele două organe, devenite erecte și vigilente, chiar identifică forfotă masonică: ”În câteva reviste literare de prestigiu au apărut reproduceri ale unor ”opere de artă” (tapiserii) care erau o sinteză a principalelor simboluri masonice și care au fost bine primite de masonii din rândul criticilor de artă și specialiștilor”; ”s-au organizat expoziții cu lucrări de artă care conțineau hipersemne (echer, compas, etc)”; ”în unele publicații și la emisiuni de televiziune au apărut semne masonice”.
În logica ăstor doi deștepți, și eu, ca pionier, eram mason în adâncă ilegalitate, fiindcă taică-meu îmi făcuse rost, pe căi oculte, de vestitul, în epocă, penar chinezesc cu echer și compas. Despre semnele la televiziune și în publicații chestia asta semană ca două picături de pipi cu campania anti-masonică a MISA, în care orice politician care se scobește în nas sau în ureche la o conferință de presă și orice om care duce la mâna la inimă când aude imnul național e taxat automat drept ”mason care face semne”.
Adevărul, așa cum l-am studiat eu, e că în România, de prin anii 50 ai secolului trecut și până în anii 90, nu a existat viață masonică. În anii 80 mai existau puțini frați inițiați în perioada interbelică, majoritatea timorați de ani grei de pușcărie, cărora nu le ardea să-și pună pielea în saramură făcând ținute ritualice. Cu parte din acești veterani am vorbit după 90 și mi-au confirmat că nu au riscat să se întâlnească în cadru organizat. La aceeași concluzie ca și mine, au ajuns, ceva mai înainte, și istorici avizați ai masoneriei, precum Horia Nestorescu-Bălcești. Masonii oportuniști, care se raliaseră comuniștilor, nu riscau nici ei să-și piardă privilegiile doar de dragul Frăției.
Cert e că, după 1990, ”victima Securității”, infractorul Grogorian Bivolaru, a început o campanie antimasonică exact cu ”argumentele” securiștilor. Nu m-aș mira să-l fi consiliat chiar coloneii ăia doi, rămași, temporar, fără obiectul muncii.

Anunțuri

Un comentariu

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s