Jurnaliști și propagandiști

Cum am început să lucrez în media încă de la începutul anilor 90 ai secolului trecut, îmi vine să încep scriitura de față cu o formulare de moș tâmpit: ”Pe vremea mea…”. Ei bine, și atunci ziarele (televiziuni private nu prea existau) erau destul clar orientate politic. Diferența era că ponderea unor gâlceve care nu interesează pe nimeni nu se reflecta la proporțiile de azi. Pe principiul că o linguriță de căcat se îngurgitează mai ușor amestecată într-un borcan cu miere, proaspeții patroni de presă își livrau balastul ideologic între o serie de reportaje, interviuri sau anchete laborioase, făcute pe bune.

Chiar și mai târziu se putea supraviețui făcând presă neangajată direct. Eu unul, am lucrat aproape nouă ani la Jurnalul Național. Prin 2004-2007, ziarul mergea foarte bine tocmai fiindcă în paginile lui apăreau povești reportericești de tot felul, una mai interesantă ca alta, de la biografii spectaculoase ale unor români până la reportaje de culoare bine realizate sau interviuri  cu personaje care aveau ce să povestească din trecut. De multe ori, ”deschiderea” ziarului era cu așa ceva. Calimera s-a stricat acolo, și nu doar acolo, de prin 2009, când pe prima pagina a majorității ziarelor românești au început să apară obsesiv meclele lui Băsescu, Udrea, Antonescu, Ponta, adulați sau înjurați, nu conteză.

Azi, când ziare aproape nu mai există, televiziunile, chiar și cele de ”informare” sau alea considerate ”quality” par un fel de maidan unde se bat niște copii de familie proastă. Nu văd niciun fel de diferență între o emisiune de tip tabloid cum e aceea a amicului meu din tinerețe Dan Capatos și așa numitele  ”talk-show”-uri politice.  Nu văd nicio diferență între faptul că se porcăie steril, grohăitor-porcos Sânzi cu Pamela, Slav cu Bianca, Baldovin cu Maseratti (naiba să-i pieptăne, nu-i știu pe toți) sau Gâdea cu Pora, Turcescu și Dana Grecu sau Banciu cu Badea. M-am săturat să văd, vorba lui nea Mircea Dinescu, cucoane ”antipatice de la natură” sau domni cu aere de țață cu ”onoarea nereperată”, care se înjură între ei nazalizând excesiv atunci când nu toacă aiurea aceeași politicieni la fel de deștepți ca și ei. Fiindcă ăștia clămpăn într-una, se demonetizează chiar subiecte importante, cum ar fi fraude sau mânării variate făcute de politicieni de toate culorile.

Din peisajul mediatic românesc, din păcate, au dispărut jurnaliștii. Singurele personaje credibile care apar pe sticlă par să fie ăia de la buletinul meteo, dar și ei o dau, de multe ori, cu oiștea-n ulucă.

Anunțuri

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s