Unde-s bordelurile de altă dată?

Acum câteva zile, un amic de-al meu om de afaceri îmi spunea rituos că şi-a dus nişte parteneri veniţi tocmai din SUA la nişte ”curve senzaţionale”, ”fotomodele”, pe care le-a găsit pe net. A dat omul un ban grămadă, dar a fost într-o locaţie cu jacuzzi, minibar, bufet suedez jos şi i-a binedispus pe americani aşa de tare că ăia au semnat un contract cu el. Tărăşenia asta m-a dus cu gândul la rudimentele ”industriei prostituţiei româneşti” de la începutul anilor ’90, când nu exista nici internet, nici telefonie mobilă.

Terasa Anda

Prin 1991-92, era o mare scofală să bei o făcătură de whisky la Terasa Anda, aflată pe locul unde e acum hotelul Novotel. Privind retroactiv, era o bombă ordinară, dar pentru praful din epocă, părea un etalon al cârciumăritului bucureştean. Avea mesele şi scaunele la fel, nişte păcănele rudimentare şi ”băuturi de import”. Acolo se adunau oameni variaţi, de la fanţi de cartier, până la studenţi cu dare de mână, jurnalişti şi interlopi. Peste zi, era o treabă de mare prestigiu să stai acolo cu un aer studiat, având în faţă o bere la cutie şi un pachet de Kent lung (chiar dacă era umplut cu ţigările super-long autohtone, Cişmigiu). Era deschisă ”non-stop, toată noaptea”. Datorită faptului că era situată strategic, între mai multe hoteluri în care trăgeau străini, aici au apărut primele curve ”de trotuar”, la vedere, din Bucureşti. Fetele stăteau în faţa stabilimentului şi erau supravegheate din interior de nişte domni întreprinzători din ”Clanul Belgienilor”. Când mai apărea câte o patrulă de miliţieni deveniţi relativ proaspăt poliţişti şi le lua la întrebări pe producătoare, Khaleya, un ţigan cât malul Gangelui, ieşea să aplaneze situaţia cu o şpagă de înviorare la organul statului.

Iniţierea lui Bogdănel

Eu unul cu toate că eram elev de liceu, încă, munceam deja la un ziar şi aveam destui bani, dar şi oarece succes la dame, nu prea aveam nevoie să apelez la servicii sexuale contra cost. În schimb, un coleg de clasă, să-i zicem Bogdănel (acum e persoană importantă) nu fusese la femei, era timid, tocilar şi plin de coşuri. M-a rugat să-l duc la dame. Într-o seară l-am luat cu mine la Terasa Anda şi l-am întrebat pe Khaleya (sărmanul, peste vreo doi ani a fost împuşcat în coloană de un clan rival şi din câte ştiu a paralizat) cât l-ar costa pe amicul meu o oră cu o fată de-a lui. Verdictul a fost crunt pentru Bogdănel. ”La cameră”, costa 10 mărci germane, sumă considerabilă atunci. Cum-necum, a doua zi a sosit amicul meu la şcoală cu o monedă de 5 mărci şi cu o sticlă lichior olandez, ciordită de la mă-sa, care era secretară la un liceu şi o primise drept ”atenţie”. Învăţam seara, aşa că după ore ne-am înfiinţat la Khaleya, care, după ce a strâmbat o perioadă din nas, cu un aer majestuos, aflând că Bogdan e virgin, a acceptat lichiorul galben de banane în loc de 5 mărci. A chemat cu un răcnet scurt (”făi Simono!”) şi domnişoara matracucă şi i-a dat nişte chei. Am pornit toţi trei spre un bloc din apropiere. Simona era dintr-un sat de lângă Buzău şi venise să facă bani în Bucureşti, avea un mini parţial pleznit din plastic, imitaţie de piele, ciorapi negri rupţi şi o faţă bovină. Ne-a dus într-un subsol de la un bloc vecin, într-un fel de boxă unde era şi o dormeză desfundată. Pudic, l-am lăsat pe mai junele coleg să intre primul, în timp ce eu am rămas pe culoar să trag un tutun. După vreo zece minute, Bogdan a ieşit cu o mutră contrariată şi îmbujorat. L-am întrebat dacă a rezolvat ceva şi mi-a spus că terminase după două minute, iar după alte trei Simona a adormit buştean. Am intrat în boxă şi mi s-a înfăţisat un spectacol teribil de senzual. Numita, care arăta mai rău dezbrăcată decât îmbrăcată şi avea ciment uscat pe tălpi, zăcea într-o rână şi sforăia mai abitir decât un popă de ţară gras, beat mort. Am încercat să o zgâlţâi şi m-am ales cu o înjurătură de mamă. Fata era obosită, probabil muncise vreo două nopţi la rând. Atunci am decis că ”sesiunea erotică” a luat sfârşit. Mi-am consolat prietenul (”lasă, mă, ai văzut şi tu cum e!”) am luat cheile şi am mers la ”Terasa Anda”, unde i le-am returnat lui Khaleya. Ăsta, s-a făcut foc pe Simona: ”To-n gură de paraşută, aşa pierd clienţi! Să vezi ce şi-o ia!”. Habar n-am ce sancţiune a primit pe linie profesională distinsa domnişoara, dar, a doua zi, la liceu, Bogdan a apărut cu urme vineţii pe obraz, îl pocnise mă-sa pentru dispariţia sticlei de lichior.  

Anunțuri

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s